Strigăt
Aici se moare încet, fără grabă
în ritmul luminii de toamnă
care se-ngroașă până devine grea, de cenușă.
Nu mai aștept semnalul.
Lângă noptatice țărmuri
îmi sfâșii carnea, ies din pielea de lup, mă mut într-o piatră
și strig în gura genunii:
Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.
Lăsați-mă să urlu și să uit.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre semnale
- poezii despre ritm
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.