Vrajă
Copilărie cu pumnii încleștați de emoție:
zbucium până la epuizare în întunericul beznă
între veretcile aspre de cânepă
noapte fără de capăt
în care s-a rătăcit Călin Nebunul plecat după apă vie
spânul aruncat din vârful cerului
de bunul, credinciosul cal năzdrăvan...
..................................................................
O, tată!
Cu povestea lui Alexei Teplea plângând în ziua de Paști
ne regăsea mereu pe amândoi treji
cântatul cocoșilor.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrei Țurcanu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre copilărie
- poezii despre cocoși
- poezii despre cai
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.