Bărbătesc

E hărăzit într-un etern cuceritor
Capabil de-adieri încântătoare;
De-a ţine-n braţe firicel de floare
Sau de-a zdrobi duşman, biruitor.

E suflet oare sau e-un tot cu trup
De armăsar, asiduu nărăvaş.
E-o minte abilă ce ideile-i erup
Şi-l face trubadur dintr-un arcaş...

E-apărător de teritorii, chiar şi cade
Răpus de-amor pentr-o iubită castă
Ce-o ia să-şi facă darul de nevastă
Sau moare-n pas de marş printre parade.

Nu-l dor rigolele din frunte,
Nici şanţurile adânci de pe obraji...
Îşi strânge maxilar ce şi-l ascute-n gaj
De îndârjire sau săruturi multe, multe.

Iscoditor să ştie amic, duşman,
Din ochi se varsă-n lănci pătrunzătoare
Crestând abil minciuna paravan
Cu şiş de gheaţă sau călduri dogoritoare.

Emană scânteieri prin părul aspru
Şi uneori se pierde-n luciul calv
De-atât hormon, de-ador pân' la dezastru...
E-n fond simbolul pletelor purtate brav.

Un piedestal îşi face d-Axis, e-un Altas
Şi-n furie i-e glasul tunător de-alarmă;
Protector de-o iubită sau copil cu tremur glas,
Cum e un cântec în extaz sau să-i adoarmă.

Bucle de muşchi în coardă-i ţine-n umeri
Ce sfarmă gât sau poartă-n ei poveri,
Dar e şi locul unde sprijinuri îţi numeri
Şi cap iubite-şi pun în suave primăveri.

Paternul şi-l exultă-n pectorali
Vânjoşi ce-ntind cămaşa de mătase;
Ridică greul, da-s şi puf de vis, astrali
Ce strâng la piept –zvâgnind- pe norocoase.

Din deltoizi de-Adonis, dintre boarte
Se-ntind în arce braţe-n cânt de-arcuş,
Purtând o zi aleasa pragul de-altă parte...
Că-s duri de fier capitonaţi în pluş.

Din palme mari câştigă existenţe
Ţinându-şi tâmplele-n suport de minte
Sau trag de aţa vieţii printre mii valenţe
În mângâieri pe creştetul iubit sau ca părinte.

Ce zvelt i-e trunchiul verde de soldat
Ce-şi poartă gena-n cuibăriri perfecte
Dorite-ntr-un peren însămânţat
De fizic, d-ideal şi de percepte.

În coapsele şi fesele-i rotunde
În colţ, cu încordări-tic sacadate,
Aduce mii preludii-n ţipăt muribunde
De-orgasm epuizant... paternitate.

Se sprijină-n femururi lungi pe tălpi
Ce calcă peste rău ca să-l îngroape
Sau îşi ia zbor în vise pure, dălbi...
Sau e suportul celui ce-i aproape.

Paradoxal, cum regele savanei
-Chiar fioros de este, neînduplecat-
Se frânge la idila din ursit-a puritanei
Lui... Căci din fragilitate-i inventat.

E-n fond cruzimea caldă-n vin de sânge;
Frumosul pentru el este-un mister,
E bruta de-un amor şi durul care plânge...
Este-un Bărbat, "Uomo", "C'est l'homme"... "This is Mister"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!