Când sferele se ating
Era... pe când se curbau nopțile
din cauza înălțimii cerului,
fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă
lăsând în urmă melcul,
când sferele se ating...
(se înghesuie stelele pe calea laptelui!)
Mușcând
cu mușcături din cuvânt,
printre dinții de piatră
urma să treacă râul,
Cald sângerând în cântec,
pînă-n adâncul mișcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre libertate
- poezii despre lactate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.