Muzică de vis!

Cu trupul verde-cenuşiu
şi margini tivite
cu lacrimi mărunte,
vaiete de-aramă
spre cerul pustiu,
sunt picături de sunete,
cernute...
Conceput din măruntaiele
pământului,
spiritele rele de mult
ar fi învins,
ceva se schimbă-n inima
omului pierdut,
cântările divine
în zori de zi,
a muzicii de vis!
Chemarea e stridentă
şi cere îndurare,
clopotele alternând
trist tânguitor,
pentru acele suflete
fără de-ndreptare,
vibrează bronzul dur,
tulburător...
Vibrând la unison,
pământul e-ncântat!
şi loc făcând,luminii,
iertând orice păcat,
e muzică de vis!!!
Glasul divin al iubirii!

poezie de Amelia Magori
Adăugat de AMIKA
Votează! | Copiază!