Zăpada
Închis de barierele zăpezii,
bătrânul săpător,
prin tunelul alb,
dă noaptea peste gard
cu lopata.
Dimineața,
palmele-i ard...
Cineva a adus-o la loc.
Pierzând notiunea Timpului,
el sapă iar și iar,
cu sufletu-nghețat.
Privirea-i orbită
de atâta alb.
Un miez de speranță
i-apare-n tocul ușii;
se bucură...
Frontierele ferestrei
sunt din nou eliberate.
Până când?
Grea, tăcerea se-așterne.
Nu se distinge niciun drum,
niciun om.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre graniță
- poezii despre dimineață
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.