Cel mai ușor lucru de pe Pământ este să arunci cu piatra (în semenul tău), iar cel mai greu, să recunoști că ai făcut aceasta.
aforism de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi aforisme despre superlative
1 Betty Marcovici. [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Credeti ca cei vizati de dvs. vor intelege ceva si ca se vor indrepta? Va multumesc. |
2 Mihai Cucereavii [utilizator înregistrat] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Cel ce umblă cu piatra în sân și o aruncă în grădina altuia, n-are suflet. Cu regret, acest individ nu-și va recunoaște greșeala nici în ruptul capului. Iartă-l, Doamne, că nu știe ce face. |
3 iulia mirancea [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
| Vă mulțumesc, din suflet, domnule Mihail Cucereavii, pentru consecvența susținerii! |
4 Breee! [din public] a spus pe 18 martie 2012: |
| Iete na! Voroghesti ca-n biblioara! Pai nu-i greu deloc, bre. Io acu' aruncai cu pietricica in matale si iaca, recunosc. Da ce-i asa de greu? Poate matale oi fi grea.... la gabarit.... altfel, cugitarea-i tare usurica... |
5 Julia ot Cislău [din public] a spus pe 18 martie 2012: |
| Breee!, de ce ești atât de crud cu biata don-(u)șoară, abia acumulaseră și ea 6 aforisme și te-ai găsit tu să le faci varză. Răule! Cel "criticat) era un comentariu, dar având o așa mare valoare, autoarea s-a dat de trei ori peste cap și-a ieșit cap(odoperă) Să-ți fie r.....! |
6 Cristian Tanase [din public] a spus pe 23 iunie 2012: |
| Oare...de ce am simtit brusc impulsul de a tasta cuvantul''ipocrizie''?!?Tocmai dumneata ti-ai gasit sa ''emani''asemenea aforisme?!?Cat despre valoarea lor ...s-au exprimat altii, putin mai sus!!! Pacat ca votul nu cuprinde si optiunea...''penibil''!.. |
7 M. Arin [din public] a spus pe 24 iunie 2012: |
| Da, Doamnă! Ieri ați aruncat o pietricică în "aberantul" Einstein. Și, în loc să recunoașteți, ați tăbărât pe mine cu mustrări și avertismente. Care altă vină n-am, afară de faptul că v-am reamintit cine e Einstein. Aforismul nu e slab. Dar cantonează în locuri comune. "Didacticist" fiind, el ar trebui susținut de greutatea numelui autorului. Epoca unor astfel de "povețe morale" a cam trecut. Dacă fraza de mai sus ar fi fost rostită de Ion Neculce sau Miron Costin, azi era în toate antologiile. |
8 Mița [din public] a spus pe 25 iunie 2012: |
| Eu simt brusc impulsul de a tasta cuvantul "patitudine", izvorata dintr-o lipsa de inteligenta, desigur. Coalizez cu C. Tanase, si ma pronunt... "penibil"! |
9 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2012: |
| Doamnă Iulia Mirancea, Peste de drum de casa mea într-o grădină își trăiesc veacul doi meri. Unul până în urmă cu câteva zile încărcat cu mere roșii văratice, celălalt își umflă crengile în vânt fără rod. Anul acesta a luat o pauză. Ieri, mărul cel harnic era trist, avea multe crengi rupte și o grămadă de peitre sub el, celălalt râdea din toate frunzele, nicio piatră nu-l atinsese. Semănați cu unul din cei doi meri. Care credeți? |
10 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2012: |
| Nu m-am putut abține am mers și am "cules" pietrele de sub măr și minune, în locul crenguțelor rupte au apărut mugurași noi, semn că în locul lor în curând vor crește altele, care în câțiva ani vor rodi și ele, și alte pietre vor fi aruncate și alți pofticioși vor gusta din merele roșii văratice. Mărul nu se supără pe cei care aruncă cu pietre în el, se bucură, că nu este bătut degeaba. Nu știu cum se face dar parcă era mai bucuros decât celălalt, care de data aceasta își foșnea trist crengile sterpe, parcă îi părea rău că pe el nu l-a băgat nicio piatră în seamă ... |
11 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2012: |
| Perpetuarea vieții este peste tot.Frumos comentariul dvs.Domnule Girel Barbu. |
12 Ica Ungureanu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2012: |
| Girele, nu confunda aruncatul pietrelor cu încercarea bine intenționată a unui cititor sau altul de a-ți arăta unde ai greșit și de a-ți sugera cum poți repara greșeala. Refuzul și înverșunarea cu care ripostezi ori de câte ori cineva îți atrage atenția, mă determină să cred că ești un tip infatuat. Ne dai aici pilda mărului care nu se supără când e atacat cu pietre, dar tu nu ești ca mărul acela. Tu te superi și atunci când ești un pic scuturat, darămite să fii lovit cu pietre. |
13 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 27 iunie 2012: |
| "... încercarea bine intenționată"! (?) "de a-ți sugera cum poți repara greșeala"! (?) Doamnă Ica: Păcat ... Tu om, ce mari răspunderi ai De câte faci pe lume ... "Greșeala" mea cea mare, este că, niciodată, nu-mi ascult intuiția! Aveți idee cum se repară? Ce e mai bine să regreți: 1. că ai fost bun? 2. că, ai fi putut să fii dar nu ai fost? Eu am fost, aproape întotdeana, în prima situație! Nu vă mai deranjați să-mi răspundeți! |
14 Ica Ungureanu [utilizator înregistrat] a spus pe 27 iunie 2012: |
| Iulia, am încercat uneori să sugerez variante îmbunătățite, dar fără folos. Ce e mai bine să regreți?... Nu știu, sunt multe fapte și vorbe regretabile. Spre exemplu, eu regret că nu am știut cum să mă fac înțeleasă. Regret faptul că sunt sinceră și exigentă cu cei care îmi plac (dar și cu mine însămi). Mi-am spus sincer și deschis părerea asupra unor creații literare și atât. Dacă aș fi făcut parte din categoria persoanelor ipocrite și lingușitoare, aș fi lăudat și periat, chiar dacă mi-ar fi plăcut sau nu lucrarea respectivă. Când lauzi și perii crești în ochii semenilor și primești, la rându-ți din partea lor, complimente (meritate sau nu). Ori eu nu vreau asta. Dăruiesc sinceritate, vreau să primesc tot sinceritate. Dacă totuși am deranjat pe cineva, îmi cer scuze și promit că-mi voi pune scoci la gură, (pardon, pe tastatură). În speranța că m-am făcut înțeleasă, mă retrag și nu mai deranjez pe nimeni. |
15 Ica Ungureanu [utilizator înregistrat] a spus pe 27 iunie 2012: |
| Dragă Iulia, am uitat să specific faptul că nu ție ți-am sugerat cum poți să repari greșeala, ci unor epigramiști. Pentru că epigrama și în general poezia cu formă fixă sunt genurile mele preferate și-mi place să "sune bine". În privința altor genuri literare, nu mă pronunț. Le citesc și... atât. |
16 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 29 iunie 2012: |
| Domnului Girel Barbu -Mic elogiu pentru recunoștință- "Mere roșii, văratice" ... (?!) Frumoasă imagine! Mere roșii, desprinzându-se fascinant, din expozeul domniei voastre și, insinuându-se ireversibil, în cea mai stabilă cămăruță a inimii! Să vorbesc despre aceasta, ar putea fi suspectat (nedrept), ca o tentativă de flatare! Dar, să tac, e un delict! Așadar: mulțumesc, domnule Girel Barbu! Veți fi apărut din senin (al sufletului dumneavoastră), fără "prejudecăți" (ale lui Einstein) și-mi veți fi adus aroma de măr, de care, se pare, aveam mare nevoie! Nimeni n-a făcut asta! Cum să fi putând uita vreodată? Fie ca, viața să vă scoată în cale, sute de mugurași noi, roditori! Și, mai ales, dumneavoastră înșivă să rămâneți întotdeauna, pomul cu mere roșii de acum, niciodată "bătut cu pietre"! Dumnezeu-Bunul să vă aibă sub aripa lui! |
17 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 29 iunie 2012: |
| Doamnă Iulia Mirancea, Eu locuiesc la țară într-o zonă unde îngerii coboară în fiecare dimineață să-și umple cofițele cu apă pentru aghiazma care o săvărșesc acolo sus, în preajma renumitelor așezări rupestre din Munții Buzăului. Mulți, chiar și pe sait zic că sunt țăran. Și asta sunt, nu cred că este o ofensă, o iau ca pe un omagiu. Eu, însumi mă recomand țăran și sunt mândru de acest statut. Pe aici oamenii conviețuiesc împreună cu animalele de casă, dar și cu jivinile pădurii. De multe ori ursul le intră în curte și știți ce fac țăranii mei? îl alungă cu bâtele. Și vă spun și de ce, pentru că le este frică de el. Morala, vă las pe dvs, să o ghiciți. |
18 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 1 iulie 2012: |
| Stimate poet, Girel Barbu Bine faceți că locuiți, unde "îngerii coboară să-și umple cofițele"! Bine faceți că, de acolo, de departe, de unde îngerii săvârșesc aghiazma, sunteți atât de aproape de semeni! Bine, faceți că existați! Bine faceți! Morala pe care ați sugerat-o, e distinctă și distinsă, ca și autorul ei! Bineânțeles, ea nu mă poate include pe mine! Eu ..."urs" (?)! (aș vrea eu) "Griva", departe e de ... tânjitul univers: "Degeaba avem merinde, dacă nu avem drumuri" (cit. Rodica Tapalagă)! Subtila dumneavoastră morală e valabilă pentru oricine! Deci, fără aluzie, îmi asum această "bâtă" de alungat "urșii": E loc sub soare pentru toți! |
19 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iulie 2012: |
| Da, intr-adevăr, Dumnezeu ne incape pe toți, chiar dacă respectul a ajuns să fie dublat de interes. |
20 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iulie 2012: |
| Acolo, (atunci), pe Golgota, cel care ar fii trebuit să-i purtăm și "chipul și asemănarea", în fața Crucii, era bătut cu pietre de oameni ca noi, și El se ruga pentru ei : "Tată iartă-le lor că nu știu ce fac". Aici, (acum), îngerii după ce săvârșesc aghiazma acolo sus în puținul timp liber de care dispun aruncă în noi cu cruci, dar le abatem traiectoria și niciuna nu reușește " să se răstignească pe trupul nostru". Să ne gândim mereu, că pentru ÎNVIERE a fost aruncată (răsturnată) mai întâi piatra. Dă-ne Doamne putere să iubim, măcar cât poți tu să urăști. |
21 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 1 iulie 2012: |
| "aruncă în noi cu cruci"; "să se răstignească pe trupul nostru"; "pentru ÎNVIERE a fost aruncată piatra"! Profund! Celest! Incomensurabil! "măcar cât poți tu să urăști"(?)! Aș dori aprofundare. |
22 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iulie 2012: |
| Stimate poet, cel mai iubit dintre citatepedieni, Ne povestești, printre altele, despre ursul pe care țăranii din satul unde coboară îngerii îl alungă cu bâtele și nu mă pot abține să te întreb: dumneata ce faci când îl vezi pe Moș Martin, îl primești cu brațele deschise și-l strângi la piept? |
23 Ilie Botgros [din public] a spus pe 2 iulie 2012: |
| Frumoasă cugetare, dar și mai frumoase și interesante comentariile. O obsevație de moment însă se impune. Domnul Barbu, ne bagă puțin în ceață, cu ultima sa cugetare "măcar cât poți tu să urăști", cu referire la Dumnezeu. Nedumerirea mea e că Dumnezeu din câte cunosc, nu urăște, cugetarea fiind din această perspectivă o antiteză. O explicație ar fi, cred de bun augur. Apropo de întrebarea Judecătorului, chiar dacă nu ne aflăm în fața instanței de judecată, cum reacționezi domnule poet, când nepoftitul îți violează domiiciliu? |
24 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 2 iulie 2012: |
| Domnule judecător, Când Moșul își ia nasul la purtare, și face vreo boacănă îl dau în judecată și-l trimit la tine. |
25 O fană [din public] a spus pe 3 iulie 2012: |
| Stimate judecător, cel mai renegat de pe site, În cine aruncați cu piatra în "cel mai iubit poet", sau în dna. Iulia Mirancea? N-ați înțeles nimic din aceste extraordinare dialoguri. Vă temeți de Iulia? Mamele de îngeri nu știu să facă rău. |
26 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 3 iulie 2012: |
| Brâncuși a aruncat piatra, cu atâta pasiune, încât aceasta, în "Dumbrava" Buzăului s-a făcut RUGĂCIUNE. |
27 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 3 iulie 2012: |
| Eu nu arunc cu nicio piatră, dacă asta ați înțeles, mă retrag din "magistratură". Rămâneți cu bine, lăudați-vă, periați-vă și faceți bau! la cei pe care îi considerați intruși. Domnule Barbu, spuneți o rugăciune și pentru mine, căci am păcătuit. Și să știți că nu sunt eu ursul din satul cu îngeri. Fano, ca mamă de îngeri cum ești, ar trebui să fii mai blândă. Adios, amigos! |
28 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Mă uit la cățelușa mea (caniș), cum latră ea la rottweilerul vecinului, care, e de zece ori mai mare decât ea; iar el -drăguțul- o privește mirat și (cine știe), poate amuzat! Nici prin cap nu-i trece, să facă pe răul! Bietul urs! Dacă ar ști el, cât de frică le e oamenilor de el, nici nu s-ar mișca din bârlog! Domnule Judecător! Piatră, ați azvârlit, nota bene, chiar după mine (nu pe această pagină), însă, n-are nimic, eu am luat-o drept glumă! Dar, să vă luați dumneavoastră tălpășița, poate e serios! De ce? Și, dacă ați fi "ursul din satul cu ...", ce problemă ar fi? "Rugăciunea" nu e o soluție! Contați pe o prezumție a nevinovăției! |
29 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Frumos comentariul.Mulțumesc. |
30 nodul gordian [din public] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Cu atâtea mulțumiri, s-a umplut până la refuz debaraua citatepediștilor. Unde naiba să le mai pună? |
31 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Mi-am propus inițial să-mi iau tălpășița (nu aveți voi norocul ăsta), dar un judecător trebuie rămână în sala de judecată precum căpitanul pe vas. Și asta pentru că am de-a face pe aici cu cazuri foarte interesante. Privesc la canișa doamnei Mirancea precum rottweilerul vecinului și, ca și el zâmbesc. Privesc și constat cu câtă patimă intervine această doamnă, avocat din oficiu al poetului primitor de pietre. Privesc în pagina cu producții "literare" a acestei doamne și la voturile ce le însoțesc și mă întreb dacă Iulia Mirancea există cu adevărat sau e un alter ego al poetului sus'amintit. Privesc în urmă pe alte pagini și mă întreb dacă eu am fost aruncător de bolovani. Nu prea văd bolovanii mei, în schimb văd pietrele... (prețioase?) cu care domnul poet G.B. le aruncă în epigramiste sau în oricine îl incomodează și, după dreapta mea judecată, consider că dumnealui e hoțul care strigă hoții. Privesc din nou în urmă și nu văd, stimată doamnă Mirancea(?), nici măcar o pietrică pe care eu am aruncat-o în dvs., ca atare, acuzația vă este nefondată. Privesc în urmă fără mânie și... înainte cu încredere. |
32 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 4 iulie 2012: |
| Ei! Dacă am ajuns să fim niște cazuri, înseamnă că am ajuns cu scrierile noastre intr-un spital. Asta chiar mă interesează. Sunt în domeniul meu, medicalo-literar-filologic.Care se înscrie la o consultație? E gratis și la Cabinet și pe Site. |
33 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 5 iulie 2012: |
| Judecătorule, Primul lucru pe care îl constat este că ești inconsecvent, dimineață ne spui Adio, seara revii în "sala de judecată". Care sală de judecată? Confuzi ștampila primarului cu coada vacii. Da, ca pretutindeni și pe aici sunt cazuri și cazuri. Fiind "judecător" e normal să ai empatii pentru avocați, ăștia de multe ori îți strică planurile, însă distinsa doamnă Iulia Mirancea nu e o pătimașă și nici nu-și arogă dreptul de avocat. Asta pe deoparte, pe de alta, "cel mai iubit poet", nu încasează pietre, știe să le devieze traiectoria. Cele câteva cugetări ale doamnei, bine gândite după opinia mea, au fost votate românește, dar nu asta e important, noi românii când simțim că unul dintre noi este mai dotat intelectual decât noi, încercăm prin diferite tertipuri josnice să-lîndepărtăm din calea noastră de parcă acesta ar consuma din rația noastră de oxigen. Pentru curiozitatea ta nepermis de "normală", Iulia Mirancea nu este o invenție a cuiva, ci o o stimată personalitate de care mulți nu au habar. Ca tot românul am și eu defectele mele, cel mai mare și pe care îl recunosc public e că nu pot urî. Că m-am luat în pix, reține doar cu o singură epigramistă, pe care o apreciez foarte mult pentru că e supertalentată, am făcut-o doar pentru a crea atmosferă pe site. Nimic cu patimă, nimic din niște porniri neortodoxe. Îmi plac oamenii care mă critică, mai mult decât cei care îmi aduc pe nedrept elogii. Acuzația că eu aș fi hoțul care strigă hoții nu se bazează decât pe o reacție de moment și îți cer insistent să-ți retragi această nefondată acuză. Privește, așa cum te îndeamnă inima și cugetul. Cu toată dragostea, "cel mai iubit poet" |
34 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 5 iulie 2012: |
| Și dumneata citești printre rânduri, domnule Girel. Mai bine închidem dosarul și casăm cauza. Cu stimă și scuzele de rigoare, Judecătorul neoficial  |
35 M. Arin [din public] a spus pe 5 iulie 2012: |
| Domnule Judecător Vă grăbiți să plecați, speriat, de parcă ați lucra la Curtea Constituțională. Comentariile Dv. sunt frumoase, clare, cu nerv, îngrijit formulate. Ar fi bine să mai rămâneți. E nevoie și de alt tip de comentarii, în afara serialului de infinit metraj "Betty și Girel"... |
36 Mireille-Yasemin [din public] a spus pe 5 iulie 2012: |
| ''Cineva'' a descoperit...Biblia si pildele sale si are aberanta impresie ca a''comis'' un aforism!!! E superb sau...ce?!?Si...iata ca acea coalitie la care facea referire ''Mita'' creste:si eu ma raliez celor spuse de Cristian Tanase,''Judecatorul'' si ''Breee'' si am sa completez cu sintagma''orgolii de carton''! In concluzie, puteti contabiliza inca o piatra aruncata si ...asumata!!! |
37 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 5 iulie 2012: |
| Marin și Mireille, aș fi cotinuat, dar e greu de unul singur. Așa că am casat cazul. Dacă doriți să continuați, faceți recurs la Haga. |
38 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Domnule Jude Veniți să vă luați înapoi găleata! Goală! Până la ora 3 am stat astă noapte, căutând a disperare pietrele cu pricina, de parcă erau comorile vieții mele! Care pietre? Cum care? Păi, alea care "fără scrupule", fuseră aruncate în epigramiste (care, că e doar una), de "cel mai iubit poet de pe citatepedia"! Să știți că, înainte de a da de acest valoros giob (păi, cu un c.v. comparabil cu cel al lui Enstein ...!), încercasem să-mi formulez, cu inima cât un purice, o timidă cerere de grațiere, către (vai) Înaltul Jude! Dar, când tocmai o sfârșisem, încântată de mine însămi pentru performanța excepțională, de a-mi atrage oprobiul public, am renunțat la solicitarea clemenței și, am hotărât să accept acuzațiile de pe citatepedia, care mai de care mai incriminatoare! Așadar, onorată instanță, dacă tot vă înfățișarăți în sala de judecată, consimt că-mi merit soarta și, în numele dreptei judecăți, mă supun sentinței! Am pregătit personal eșafodul! Preasfinția sa mi-a dat iertarea (cu chiu cu vai) și, deja își vântură cădelnița de colo-colo, cu pătrunsă evlavie; lumânările, ofrandele, țoalele de moarte, colacii și aghiazma sunt pregătite și ele, iar coșciugul, iete-l taman intră pe ușă; Gâdele (Mihai), s-a îndurat să-mi acorde lovitura decapitării (deși l-am dat pe la icoane de mult), ghilotina e primenită, securea bine ascuțită, cazmalele se-ntrec în săpat, iar bocitoarele, văd că repetă nerăbdătoare, pentru spectacolul de gală! Nu prea văd ghirlandele cu "regrete eterne" dar, ce să-i faci, asta e lumea: chiar de te-ai străduit, nu te felicită nici cât ești, dar după! Vă urez parastas fericit, colivă bio și bobârnaci fără E-uri! Vă mai doresc ambient pașnic și colaborare concesibilă cu strigoiul! Prezentul text este un pamflet. Orice asemănare cu evenimente și persoane din realitate este absolut întâmplătoare! Sunt excluse comentariile incompatibile criticii literare! |
39 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Domnule Girel Barbu -cel mai stimat poet de pe citatepedia- Mi-ați luat apărarea public? Păi, asta nu e de colea! În viața-mi ("surogat"), va fi existat puținică lume care, se va fi încumentat s-o apere (dar asta e altă problemă)! Mă obligați să dau "pe față", paragraful evitat în răspunsul din 26 iunie (ne temem să ne exprimăm sentimentele, deși facem caz de libertate; în România, totul e pe dos)! Nobil? Onest? Loial? Vorbe prea mult protocolare! De fapt, fascicul de calități, într-una singură: virtute! Cândva, demult, când noi -oamenii- abia de mai puteam respira pe planeta pârjolită de secetă, o ploaie de vară va fi preschimbat niște pietre, azvârlite cândva din greșeală -nu se știe de cine- în mere roșii și, cineva, -nu se știe cine- va fi scris pe ele: recunoștință! Pe urmă, după mulți ani, alți cineva -necunoscuți- vrăjiți de magia cuvântului, l-au preschimbat în cea mai frumoasă ecranizare a omenirii: Cavalerii mesei rotunde! Rămâneți acolo, în cel mai frumos vis al omenirii, domnule Girel Barbu! Și, să nu uitați: o cofiță ireală, sfințită de îngeri în taină, se poate redimensiona instantaneu, preschimbându-se în clipa tangibilă a bucuriei! Eventuali cititori, ai acestei lecturi, vă rog: A nu se confunda ideea filmului, cu personajele! Este exclusă comparația persoanelor din realitate, cu personajele din film! Sunt excluse comentarii incompatibile criticii literare! Cu gratitudine! |
40 michel angelo [din public] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Mirreille, aruncătoare de greutăți, crezi că mai contează o pietricică (chiar și asumată!)aruncată într-un vagon de balast? Uiți că tot acest moloz cândva în viață se poate răsturna în capul tău? |
41 valeu, Doamne! [din public] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Madame Julie, nu v-a condamnat nimeni. Domnul jude asupra caruia va revarsati frustrarile a spus-o clar ca a inchis dosarul si a casat cauza. Dar dumneavoastra, care aveti insomnii din cauza caldurii continuati sa bateti apa in piua si probabil il considerati vinovat de insomniile dvs. Oricum, la ce fel de comportament te poti astepta din partea unei "personalitati de care nimeni nu are habar" (citatul apartine idolului dvs. -poetul nepereche al zilelor noastre) |
42 michel angelo [din public] a spus pe 6 iulie 2012: |
| valeu, Doamne, cât ți-ai schimba numele, nu vei ajunge niciodată nici măcar la călcâiul intelectual al Iuliei Mirancea. Ești o personalitate liliput, care în lipsă de inteligență, bate apa-n piuă. Pietrele care încerci disperată să le arunci, nu sunt decât firicele de praf în ochi. Te îndemn dacă ai coloană vertebrală să te ridici din propriul moloz. |
43 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Aveți toată admirația mea Doamnă Iulia Mirancea. |
44 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Asistăm la cel mai penibil "bombardament", cu pietre, arma cea mai primitivă, care se găsește din abundență pretutindeni, și pe care orice combatant o poate utiliza cu eficiență, fără instruire prealabilă, într-un adversar imaginar. Ne amintim de vremea copilăriei, când ne certam, din te miri ce, cu prietenii de joacă. Cei care se simțeau incapabili să riposteze verbal, recurgeau în ultimă instanță la pietre. Metoda nu era și nu este ortodoxă, dar în felul acesta "neputincioșii" își exprimau punctul lor îngust de vedere. Astăzi, acum, aici, bănuiesc, avem de-a face cu oameni maturi fizic, dar care, nu le-a dat, încă, mintea-n pârgă. Și dacă stau bine și mă gândesc au dreptate, la urma urmei, această doamnă, vrea să trăiască în locul lor, le micșorează porția de umbră de care ar putea să beneficieze în aceste zile caniculare, atentează pe față la gloria lor și lucru și mai grav îi lasă goi de personalitate. Așadar puneți mâna pe pietre, nu costă nimic, efortul e minim, iar victoria garantată. |
45 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Văleu!!! Nu sunt Madam! Dacă pe dumneaei o căutați, o găsiți pe Forum, unde face o treabă excelentă (cum a făcut și aici, de altfel, toată admirația mea)! Pamflet -specie literată (în versuri sau în proză), cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice retrograde, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane (Dicționarul explicativ al limbii române). În textul meu intitulat "Domnule Jude", n-am atins nici măcar explicația din DEX. În afară de câteva fraze de la început, restul este creație imaginată exclusiv! Îmi cer mii de scuze, pentru inspirația de moment! |
46 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 6 iulie 2012: |
| Dalai Lama spunea, cândva, undeva: "Sunt o persoană non-violentă, dar dacă un vultur vine când hrănesc păsările, îmi pierd calmul și îmi armez pușca". La fel procedez și eu acum, prea mulți vulturi se reped și se vulturesc, cu ciocurile clănțănind, asupra unui porumbel, care nici măcar nu este real,- ieșit din gura unei doamne. Voi sta cu cartușul pe țeavă, gata să apăs, în caz de nevoie pe cocoș. Huș! păsări răpitoare de noapte ... |
47 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 7 iulie 2012: |
| Michel Angelo Bunul simț mă obligă să-mi exprim recunoștința: mai există oameni, pe Pământ! Mesajul celor trei rânduri este excelent! Iar calitatea literară ("aruncătoare de greutăți", "vagon de balast", "cândva în viață se poate răsturna"), este excepțională! Cu toate acestea, aș dori să vă întâlnesc și într-un decor mai ... feeric! |
48 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 7 iulie 2012: |
| Domnilor, care mă faceți să plâng, tocmai acum când sunt pe picior de plecare! Am mai deschis o dată situl (care ... mi-e atât de drag) și ... ce-mi văd ochișorii? E incredibil! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc! Abia aștept să revin, aici unde lacrimle pot avea și nuanța bucuriei! Dumnezeu îmi dă întotdeauna, mai mult decât știu eu să-i cer! Dumnezeu să vă dea de milioane de ori mai mult decât mie! |
49 Liviu Sergiu Manolache [utilizator înregistrat] a spus pe 7 iulie 2012: |
| D-na Iulia Mirancea, nu stim ce treburi importante va vor tine pentru o perioada departe de situl care va este atat de drag, dar banuim ca de oriunde veti fi plecata, tot veti putea sa intrati in contact cu noi, cei care, cu siguranta, va vom simti lipsa, in caz ca nu o veti face. Cu sinceritate si multa pretuire, LSM. |
50 valeu, Doamne [din public] a spus pe 8 iulie 2012: |
| Michel Angelo, dacă ai fi o personaliatate gigant, ai fi mai milos cu noi, bieții viermi ai acestei planete și nu le-ai adresa vorbe atât de grele. Au și ei rolul lor, nu trebuie să-i disprețuiești. Bunăoară, rudele acestor vietăți pot să roadă un creier genial ca al dumitale: aceștia se numesc virmii invidiei. Alții îți pot roade hainele de mărimea XXXXXX și până să apuci dumneta să le dai cu Kiltox, din textilele care acoperă trupul dumitale uriaș vor fi rămâne doar scamele. Mai sunt și mulți alți viermi, biete vietăți fără coloană vertebrală, care, din molozul unde le-ai trimis, nu se pot ridica decât pe trupul uriașilor ca dumneata sau al liliputanilor ca mine, cu scopul de a demonstra tuturor că nimeni nu este mai presus de nimeni. |
51 Judecătorul [utilizator înregistrat] a spus pe 8 iulie 2012: |
| Quod erat demonstranum... La citatul inițial se cuvine să adaug și eu alte citate: -unde dai și unde crapă -ceata lui Pițigoi, dai într-unul țipă doi (aici văd că țipă mai mulți) -mult zgomot pentru nimic Am încheiat citatele. |
52 michel angelo [din public] a spus pe 11 iulie 2012: |
| Bine că le-ai încheiat judecătorule. valeu, Doamne, pe canicula asta caută o coajă de nucă pune un bob de gheață și-ți răcorește trupșorul. |
53 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 11 iulie 2012: |
| Mai bine v-ați servi cu niște mere, sunt răcoroase și sănătoase pe timp de caniculă. Nu dăunează grav sănătății. Să dea Dumnezeu să fim sănătoși! |
54 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 21 septembrie 2012: |
| Domnulor, prieteni -la bine și la greu- de pe Citatepedia Bine v-am găsit! Sunt eu însămi, în carne și oase (nici vorbă de vreo stafie)! Din acest loc voi fi plecat "deunăzi" dar, jumătate din ființa mea, cată că, se va fi insinuat printre merele roșii (fără știrea mea): să le vegheze! Să "vadă" de cele rămase, căci, pe o parte le voi fi luat cu mine, să le împrăștii aroma în lume ...! Sunt eu (semăn?)! Am adăugat doar, numele meu (dintâi) -cel cu care voi fi luat startul, pe scorțoasa Terră: la "Marea hoinăreală" (cu impetuosul Defunes); în "Calvarul"(cu Alexei Tolstoi); prin "Comedia umană" (cu titanul Balzac)! Noi, oamenii -peregrini pe Planeta Albastră- participăm fortuit și necondiționat, la aceste toate escapade ale hazardului dar, una singură ne diferențiază: Calvarul: pentru unii e mai albastru decât pentru alții! Revoltător! Numai că, deseori, intensitatea "culorii" ("chilipirul" nostru!), vom fi realizat-o singuri (suntem liberi, nu?), cu "pensula" propriei minți! Căci, înțelepciunea (șăgalnică), circumspectă și, de neam este! Păi, hălăduiește ea, cu botinuțele-i delicate, pe toate drumeagurile? Prin toate coclaurile și hârtoapele neputințelor noastre? Ța! Ietee ... m-apucai de filozofat, în loc să "tecui a fasole" (Doamne, mare ți-e grădina)! Ei? Acum mă "vedeți"? Numai eu aș putea debita, aste baliverne! Și (ce să vă fac?), mă-ntorc! Mă-ntotc aici -la dumnravoastră- dar, și acolo, departe -în mine-! Se înțelege, deci, că nu vin cu mânușițele goale: de "acolo", voi fi adus un "solfegiu" (pianissimo), -delicat, docil- și "un timbru vocal" (genarosso), cu o octavă mai jos! Mult jind și destul abandon vor fi strâns, bietele, în grăbelnița ingrată a timpului ...! M-am întors -ziceam- aici, unde, câțiva gentlemeni -A., B., M.-(pe alfabet, nu vă puteți supăra), vor fi ales "unghiul drept" al privirii (nu obtuz, nu ascuțit)! Pe urmă, fără să pretindă vreo răsălată, se vor fi "bătut" pentru imaginea mea! Așteptată (cine știe), fie și de un singur om?! Eu, asta: bunicică (aș), din greșeală; răutăcea (d-apoi, cum?), din născare; și iubitoare (sîc), din inimioară! Mă-ntorc, ORICUM (cu sau fără merit), dar, e bine de știut: de dragul "mâinilor", mai vrednice decât ale mele, fiindcă, vor fi găsit printre "taste" (dincolo de orice "complet de judecată"), feedbackul convertirii la rațiune, a hachițelor firii! Admirație am pentru domniile voastre, domnilor! Dar, nu vă rămân eu, datoare: vor fi câteva daruri, chiar pe această pagină! Cu simpatie și recunoștință! Cu indestructibilă credință în bine! Iulia Becheru Mirancea |
55 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 21 septembrie 2012: |
| Bine ai revenit, draga mea prietenă, în această minunată zi de toamnă în care iubirea se aude în inima noastră ca un clopot al fericirii. Oamenii primesc atâta iubire câtă știu să ofere. Dumnezeu să te binecuvânteze. Cu drag și prietenie. |
56 M.Arinică [din public] a spus pe 21 septembrie 2012: |
| Bine ați venit, Doamnă! Credeam că v-ați autoclaustrat pentru a scrie un volum de cugetări. Când colo, după cum semnați, bag seama că ați fost în luna de miere. |
57 Mai-mai [din public] a spus pe 21 septembrie 2012: |
| M.Arin, Iulia Mirancea e o personalitate, căruia tu nu-i poți trece nici pe dinaintea umbrei. |
58 Zic și eu [din public] a spus pe 21 septembrie 2012: |
| Mai-mai, dacă domnișoara Iulia este o personalitate "căruia" M. Arin (pe care care tu însuți l-ai denumit maestru într-un com. anterior) nu-i poate trece nici pe dinaintea umbrei, de ce se ascunde în spatele unor "aforisme" banale preluate și prelucrate din Biblie sau mai știu eu de unde? Sau te pomenești că o fi trimisa Domnului pe pământ și nu o pot vedea decât credincioșii adevărați... Doamne, iartă-mă! Oricum, dacă e o personalitate pe bune, să ne demonstreze. Uimește-ne, domnișoară Iulia, please! A, Mai-mai, era să uit: atenție la gramatică: formularea "personalitatea căruia" este greșită -corect personalitatea căreia- dar poate e o eroare de tastare... |
59 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 22 septembrie 2012: |
| Bine v-am găsit, Domnule Nu, nu m-am "autoclaustrat", ați crezut degeaba! "Volum de cugetări"? Nu sunt ahtiată după acest gen de creație literară! Vă veți convinge peste câteva zile (mă speriați: cum de ați știut că m scris ceva despre acest subiect?)! "După cum" semnez? E cât se poate de evident, că n-ați parcurs nici măcar primele cinci rânduri, din ditamai "pomelnicul"! Mă rog, fiecare e liber să citească ce-i place mai mult! Dacă eu nu mă număr printre favorite, nu-i nici un bai! Dar, de ce credeți că luna de miere ar fi cea mai frumoasă, când sunt atâtea alte "luni" de trăit? Ex. "luna" de chihlimbar! Ia să vedem: ați văzut vreodată muzeul de chihlimbar? (!)Eram sigură ...! |
60 M. Arin [din public] a spus pe 22 septembrie 2012: |
| Doamnă, Cugetarea e specie literară, nu gen. Credeam că vă place. Comentăm la subsolul unei cugetări care vă aparține. Recunosc. Nu v-am citit în întregime "pomelnicul". Folosiți o ortografie impecabilă, dar stilul abordat e bombastic, pletoric, obositor, greu de urmărit. N-am vizitat muzeul de chihlimbar. Mărturisesc. Orizontul meu turistic nu depășește granițele județului Buzău. Nici despre luna de chihlimbar n-am auzit. La noi există doar luna de miere. Ține o săptămână Am un limbaj caustic, dar să știți că vă respect. |
61 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Domnule Girel Barbu În sfârșit (poate ultima oară), mă întorc aici, să fac ceea ce "am de făcut" (așa cum ați zis)! Pe urmă ... Dar, înainte de "pe urmă", am trei lucruri de dăruit: două eseuri și o explicație, cu care, se pare, vă sunt datoare (vândută). Le voi posta pe rând, ca să vă dau timp să le parcurgeți (dacă veți voi)! În primul rând, acest eseu, îmbălsămat cu un strop de aghiasmă, de acolo, de unde "îngerii coboară în fiecare dimineață, să-și umple cofițele" ... Acolo, de unde îngerii își umplu cofițele, s-ar fi putut întâmpla (pe 15 septembrie) ceva, care nu mi-ar mai fi permis niciodată, să vă povestesc personal aceste lucruri! Căci acolo, eroina acestei povestioare își va fi împins năstrușnicia dorului de cofiță, până într-atât, încât, fatalitatea a fost doar la câțiva centimetri distanță ... Și totuși, ce bine ar fi fost ...! Ce bine ar fi fost și de când îmi doream asta ...! Dar momentul poate fi reversibil ... Poate fi reversibil, fiindcă, cel irepetabil, fusese atins, cu o zi înainte ... Probabil, dacă ingerii s-ar fi codit să intervină, ați fi citit o scrisoare post-mortem ... Domnului Girel Barbu cel mai iubit poet de pe Citatepedia Remember Tumult existențial: belșug binecuvântat de prune brumării, crengi atingând pământul de copleșirea rodului; mâini harnice, adunându-le în coșnițe mari de răchită; vase imense, preschimbând poama, în silvoișul delicios (de Hațeg, cel mai bun din lume); chipuri crdedibile de oameni, prinși coagulant, în consonanța continuității; și, în sfârșit, eu -puberă anonimă- cu șansă de afecțiune 0, cu prisos de iubire +infinit, contemplând, mai mult meditativ decât ludic, mai mult explorator decât zglobiu, imuabilul mers al umanității, cu feedback ireversibil ... Acolo, în decorul sanctic de pe Valea Streiului ...! Mesajul universului către nedumerirea unui rol infantil? Iată-l: nu întotdeauna, nimbul fericirii își cheltuie vremea cu entități neglijabile! Dar, există, peste timp, compensația bucuriei nerostite și, mai ales, nerostuite încă! Domnule Girel Barbu: pe lângă oamenii care dau binețe existenței noastre, nu e bine să trecem nepăsători! Așadar, dedic domniei voastre acest Recviem al clipelor mele celor mai bune, din vremuri trecute (nu de prea mult) și, mai ales, părtășia unui "muguraș" genuin, din acest copleșitor prezent. Iată-l: Dacă aș fi sculptor, apogeul artistului din mine, ar interfera, necondiționat, cu o impetuozitate de lacrimi! Cristale chihlimbarii de lacrimi, în formă de triunghi echilateral. O latură a tăgăduinței răului, una a reântorcerii la conceptul divinității și una, de implorare a iubirii primordiale! Tăgăduință, reântorcere, implorare! Și atunci, monumentul validării vieții pe Pământ, ar fi creația (mea) RUPESTRĂ, cea mai reușită, din toate timpurile! |
62 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Iulia, Mă obligi să-ți spun, ce n-aș fi vrut să-ți spun niciodată. Unul din îngerașii care coboară în fiecare dimineață aici, să-și umple cofițele cu cea mai pură apă din lume, seamănă leit, cu tine ... Nu pot să-ți spun mai mult, acum toți îngerii plâng sub pleoapele mele ... Rămâi avem nevoie unul de altul, într-o bună zi, prin ochii mei vei vedea și tu acel îngeraș. Te rog să nu plângi, lacrimile tale s-ar putea să-l sperie. Iartă-mă. |
63 Abramovici [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| Domnul Girel nu este cel mai iubit poet de pe sait? M-am uitat la clasament. Din păcate nu e așa. Este cel mai controversat. Cu toată ceata lui de "prieteni adevărați" care ling orice. Se pare că ce văd eu mai văd și alții! Mulțumesc. |
64 Abramovici [din public] a spus pe 2 octombrie 2012: |
| După 64 comentarii se profilează o prietenie frumoasă, poate o viitoare idilă sinceră și curată. Mare păcat că cei doi protagoniști nu-și consumă aceste clipe rare și înălțătoare în discreție și intimitate. Preferă lumina reflectoarelor și fac din relația lor o dezbatere publică, împinsă uneori la limita penibilului. Îi îndemn iar să folosească e-mailurile personale atunci cînd discută probleme personale. |
65 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| Nu știu ... nu cred ... nu mai cred nimic! Vă rog frumos, nu vă cereți iertare! Nu trebuie! |
66 nu pot să tac ... [din public] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| s-au adunat aici atâtea pietre (unele cu diamante), care ar putea fi utilizate la un mausoleu. girel și iulia dacă vor ști să valorifice această uriașă cantitate de materie primă, ar putea construi un edificiu durabil, în care ca în balada meșterului manole e nevoie de zidirea lepădării de sine. din păcate, iureșul comentariilor a deversat și mult balast, care poate împiedica realizarea unui vis frumos. interesantă, captivantă, și plină de neprevăzut această pagină. |
67 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 octombrie 2012: |
| "Ești cartea mea de rugăciune pe care o citesc îngenunchiat" Frumoase gânduri, domnule Girel Barbu. Ce bine mi-ar fi fost, să fiu eu cartea de rugăciune, pe care o citiți îngenunchiat! Ce bine ar fi fost, dacă aș fi existat pentru dumneaavoastă în aceste sublime gânduri și nu într-un bazin de înot! Când am hotărât să vă aduc acea scrisoare, am fost atât de prinsă de măreția simțământului de recunoștință, încât n-am prevăzut consecințele! Nici în cel mai urât coșmar, n-aș fi putut visa atâta durere, câtă s-a strâns, de când am făcut acel gest! Aceasta e "Comedia umană", despre care vă vorbesc în primul comentariu de după întoarcerea mea pe Citatepedia; iar "Calvarul", iată, n-a fost nici el departe! Acum, nu mai vine nici un înger de acolo, de unde era să-mi pierd viața (oricum, nu era nici o pagubă)! Singura făptură care-mi șterge cu lăbuța lacrimile de pe obraz, este Ilonca mea ... Da, ea este martora cea mai credincioasă a nechibzuitului meu gest ... Doamne, mi-ai dat cea din urmă lovitură! Ce mai aștepți? Ia-mă odată, dacă tot mă "curtezi" atâta! De trei ani te implor! |
68 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 10 octombrie 2012: |
| Domnului M. Arin Odată (nu are importanță pentru ce banalitate), eu, asta (berbecuță) mult prea îndrăzneață pentru statura mea (vârstă), voi fi încercat (vitează), să iau în cornițe un taur! Bineânțeles, fără sorți de izbândă! Pe urmă, am regretat amarnic! Dar ("ce-ai omorât, omorât rămâne"), răul fusese făcut! Aș fi vrut să-mi cer iertare! Dar, eul (codoșul), m-a ținut lipită de treapta cea mai de jos a ființei umane: lașitatea! Și atunci, mintea-mi, ademenită de șarmul disculpării și, bruftuluită de inimă (mai simțitoare decât creierul), va fi inventat, pentru propriul confort, acest "faimos" citat: cel mai ușor lucru de pe Pământ, este să arunci cu piatra în semenul tău și cel mai greu, să recunoști că ai făcut aceasta! Pentru mine am clocit acest citat (de teama pierzaniei!) Mi l-am atribuit propriei mele ezitări, de a-mi recunoaște piatra! E al meu dar, dacă el ar fi înregistrat votul "genial", vi l-aș fi înapoiat, fiindcă, fără să știți, l-ați conceput acolo, în părticica mea de tăgăduire a răului! Vă mulțumesc pentru acest privilegiu! |
69 M. Arin [din public] a spus pe 10 octombrie 2012: |
| Doamnă! Prea luați totul în serios. Suntem la un cenaclu literar virtual. Învățăm, glumim, ne înțepăm. Vorbiți pe tonul femeii care vrea să plece. Mi-ar părea sincer rău. Ați fost rănită, în mare parte din vina dumneavoastră. V-am recomandat să nu luați în dezbatere publică lucruri atât de intime. Mai reflectați. Fuga este o culme a lașității. V-o spune un om de pe Strei. |
70 daniel stanciu [din public] a spus pe 10 octombrie 2012: |
| A propos de diferenta dintre imaginatie si realitate: Imaginatia e singura realitate a poetului (si a indragostitilor). |
71 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 17 octombrie 2012: |
| "Imaginația e singura realitate a poetului (și a îndrăgostiților)" ?! Da, dar, nu numai a lor! Eu cred că, s-ar putea adăuga mult mai mult de atât! Căci, de exemplu, magia florilor (superbe), de culoarea mea preferată (culoarea vișinei), dăruite din dragoste (irelevant), este (în acest moment), unica realitate a existenței mele ...! E puțin? E mult? E credibil? Repet: e doar un exemplu! |
72 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 17 octombrie 2012: |
| "om de pe Strei"? Scuzați-mă domnule "om de pe Strei", că, abia acum am găsit această epistolă către ... oamenii lași! Eu nu intenționez să fug (cum aș putea să mă lipsesc de acest provocator cenaclu literar?) ci, doar să iau o pauză, atâta tot! Nu văd de ce v-ar "părea rău" căci, oricum, mă observați foarte rar: nu mă număr, nicidecum, printre partenerele de dialog preferate ale domniei voastre! Să cred că, ciorușele mele vor fi călcat aceleași locuri cu ale domniei voastre?! Sau vreți doar să mă sugestionați ... Și pe unde să fi fost? Haideți, mai mult, mai mult, domnule "om de pe Strei", nu mă mai chinuiți! P. S. Sunt sigură că, vă veți preface (ca de obicei), că nu mi-ați observat misiva! Atunci, asta e! |
73 daniel stanciu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
| Doamna, marturesc ca spre rusinea mea nu reusesc sa vad conexiunea logica intre enuntul meu care spune prea putin si care va contrariaza (judecand dupa semnele de punctuatie pe care le-ati plasat la sfarsit) si contraexemplul oferit de dvs. |
74 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 17 octombrie 2012: |
| Domnule Daniel Stanciu: Nu știu |
75 Catavencu [din public] a spus pe 17 octombrie 2012: |
| Iulia, Daniel nu e bigam! Cum sa te numeri printre partenerele lui? Exista numai o doamna in inima, mintea si viata lui... |
76 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 18 octombrie 2012: |
| Domnule M. Arin Observ că nu-mi răspundeți la comentariu (72), deci: Iar am "sărit calul", iar v-am dezamăgit! Ce să fac și eu?! Calul, n-a fost o problemă (o fostă sportivă nu se dezminte, nu?) dar, performanța de a dezamăgi (oamenii), n-o prea reușesc (deși, pe dumneavoastră ... oho, de câte ori)! Sunteți prea exigent? Aripi prea mari? Da, mă confrunt cu această problemă, permanent, deși cunosc vorbele de aur ale lui Voltaire: "Mai binele este dușmanul binelui"! Ei, bine, o singură dată aș dori să mi le mai suportați: mai am ceva de făcut, chiar pe această pagină! Pe urmă, puteți să băgați foarfeca în ele, cât doriți! Text inexact! Iată ce am a vă spune, stimatul meu domn: există virtuți și virtuți. Virtutea mea cea mai tânjită, este aceea de membră a Uniunii Scriitorilor! Dar, din păcate (sau din fericire?), ea va fi (se pare), obstrucționată de cealaltă virtute, și mai râvnită: dăruirea! Dăruirea de bună voie! Căci, foarte puțini oameni vor să dăruiască (iubire), chiar și prin instanța cerșitului! Aripile mele sunt prea mari? Dacă mi-ați spus aceste cuvinte mari (mai mari decât aripile mele), m-ați făcut fericită! Cât mi-am dorit să le aud! Și, evident, nu voi renunța la acest clinchet plăcut, doar de dragul unui titlu (efemer), fie el și infailibilul podium U.S.! În fond, chiar ceea ce scriu acum, va rămâne aici, fără nici o condiție! Dacă acesta e sacrificiul, atunci, așa să fie! V-am mai spus că, destinul meu este purtător de cuțit cu două tăișuri. Așa mi-l dete ursitoarea! "Aripi prea mari" ... Vă mulțumesc! Sper să fie cât mai ocrotitoare (pentru cât mai multă lume) iar pentru cuvintele dumneavoastră (mult mai mari decât aripile mele), un singur sentiment este compatibil: recunoștință! Fiindcă: limfa din sângele meu (jumătătate oriental), va fi fiind ceva mai caldă (poate), iar globulele roșii, ceva mai roșii decât din alte tipuri de sânge! Sper totuși ca, observația domniei voastre să nu rămână doar, o critică ocazională! P. S. Dacă v-ați sacrificat din timp, ca să parcurgeți tot acest logos, vă mulțumesc pentru el! |
77 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 18 octombrie 2012: |
| Domnule Daniel Stanciu Să-mi cer scuze că v-am pus în imposibilitatea de a înțelege logica mea? Dacă vreți, pot s-o fac foarte ușor! Recent mi-ați confecționat o îmbrăcăminte foarte interesantă: un portret! A fost al meu, sau al sirenei? Căci eu mă simt bine în el și nu cred că-l mai înapoiez, mai ales că, iată, m-a ajutat să "alunec" în ape mult mai viabile decât realitatea! Florile mele (cred), v-au derutat puțin, așa că-mi revine sarcina să fac o precizare: ele sunt neutre subiectului discutat (și paradiscutat) pe site! Sunt dăruite dar, nicidecum de ... un om pe care nu l-am văzut și (mai ales), nu-l voi vedea vreodată! P. S. Mă bucur că am reușit să vă aduc pe această pagină care (paradoxal), mi-e cea mai dragă! Am dorit să fiți aici! |
78 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 18 octombrie 2012: |
| Domnule Cațavencu! Iar îmi puneți în cocoașă (mă confundați cu un dromader?), mai mult decât pot duce! Și, observ că ați început să vă pierdeți și capul, nu numai pălăria! Citiți mai atent comentariile, căci chiar dacă suntem în anul Caragiale, vă puteți pierde rolul! Vedeți că în toamna aceasta sunt alegeri și, dacă nu aveți "discursul" competent ... coana Zoițica nu vă alege deputat! |
79 M. Arin [din public] a spus pe 19 octombrie 2012: |
| Doamna Iulia, Cunosc bine Valea Streiului, pe toată lungimea ei. Am evitat subiectul pentru a nu tulbura apele pe Valea Buzăului. |
80 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 19 octombrie 2012: |
| Domnule M. Arin Apele invocate sunt ape de munte, se zdrumică răscolitor de poetic pe pietrele albiei (ca ale Streiului) și de aceea, n-au cum să se tulbure! Tulburată sunt eu însămi și eram hotărâtă ca, mâine dimineață să pun punct acestui traseu fericit-nefericit, de pe Citatepedia care, iată nu mă mai lasă nici să mă odihnesc (e ora 2,40)! Vă rog, vă implor: nu mai trageți concluzii greșite și ... "nu mai puneți la suflet"! |
81 Catavencu [din public] a spus pe 19 octombrie 2012: |
| Dada Zoe, nu mi-am pierdut capul. Am citit cu atentie vorbaria ta. Problema e ca tu stii ce ai scris, dar nu intelegi nimic. In ce priveste misiva, nu e la mine. Caut-o la sotia lui Girel. |
82 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 19 octombrie 2012: |
| Sau la soțul meu, nu? Domnule (doamnă) Cațavencu: n-are nimic! Vă rog din suflet să mă iertați, dacă v-am supărat cu ceva! Mi-ați părut spiritual(ă) și m-am prins în jocul dumneavoastră! Dar, ca de obicei, el a ținut "de Joi până mai apoi"! P. S. Nu v-ați săturat de atâta ură? Nu m-am supărat, nu suntem obligați să iubim pe nimeni, fiecare cu menirea lui pe Pământ! Vă doresc (realmente) tot binele din lume! |
83 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 15 noiembrie 2012: |
| Domnilor Domnii mei, de pe Citatepedia V-am promis niște daruri și ... am uitat? Ei, da, uite că nu! De fapt, de unele m-am achitat dar, a mai rămas unul și, n-am liniște, până nu-l văd eliminat! Mă-ntorc pe această pagină fiindcă mi-e cea mai dragă! Aceasta este pagina de pe care am plecat împreună pe alte pagini, prin teme senzaționale, cu prospecte incitante! Citatul meu a realizat un periplu inedit, superb! În expediția lui, s-au întâmplat evenimente impresionante! Apoi, ne-am acuzat reciproc, ne-am apărat unii pe alții, am râs unii de alții și, de ce nu, de noi înșine! Așa e domnilor? M-ați urât (e, nici chiar așa), ați azvârlit cu pietre (doar în glumă), m-ați ucis de sute de ori! Și, drept compensație, ați dăruit inimii mele, câte o părticică din dumneavoastră! Aș vrea să vă întreb: Viața este o comedie? Domnilor, care ați dat o nouă dimensiune (pe mai multe benzi), drumului meu: vă iubesc, aș acum vreți să păreți (uneori) și așa cum sunteți (în realitate)! O să vă fac un dar: primiți simbolic, omagiul feminin, al dragostei funadamentată de Creator, făpturii primordiale! Cum? Sub forma celor mai frumoase versuri din toate timpurile, închinate femeii: poezia "Ulciorul" (Eusebiu Camilar), inspirată de cel mai iubit poet al inimiii mele, Omar Kaiam! Recitiți-o, și contemplați-o în glasul candid, al celei care a fost Iulia Iosipescu! Fredonez în gând, pentru dumneavoastră ... Știi tu frumoaso că ulciorul, Din care bei înfrigurată, E făurit din taina sfântă Din taina unui trup de fată?! Vă iubesc pentru tot ce mi-ați dat! Vă rog să mă iertați pentru tot ce, fără să știți, fără măcar să bănuiți, v-am luat, în aceste aproape zece luni! |
84 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 16 noiembrie 2012: |
| Stimate poet Girel Barbu De-aici v-am luat! De la comentariul cu numărul 9, până, iată la al optzecișipatrulea, v-am dus (uneori voit, alteori inopinat), prin filme, prin trăiri autentice, prin stări imaginate! Dar, totul a venit de la sine. Episodul scrisorii este adevărat, (și tot ce s-a scris până la el), și, atunci, nu mi-ar fi trecut prin minte că, un simplu gest de recunoștință, ar putea creea o poveste atât de frumoasă! Ideea (ca și proiectul în sine), s-a construit ulterior, pas cu pas! A fost fantastic, v-ați jucat rolul excepțional! Nu mi-aș fi putut dori ceva mai frumos de atât! Ați fost magnific, domnule Girel Barbu! Dar, ca orice serial (bun) și această epopee ... s-a terminat! La comedie c'est fini? Acest adevăr îmi induce un gust ciudat: îmi vin în minte ultimile cuvinte ale unui personaj din filmul Titanic (dirijorul orchestrei): "asta a fost tot ... ne-a făcut plăcere să cântăm pentru dumneavoastră"! Așa e, asta a fost! Revăd cu ochii minții fiecare moment al "filmului" meu, fiecare personaj care a contribuit cu un citat, o replică, o idee și, mi se pune aici, în piept ... un nod de plâns ... N-am să uit niciodată! Domnule M. Arin Dumneavoastră ați fost destul de curtat de mine, pentru rolul principal dar, din păcate ... nu v-ați lăsat "agățat"! Totuși, cât de mult ați contribuit ...! Fără umorul dumneavoastră, n-ar fi fost totul atât de reușit! Domnule Daniel Stanciu Nu puteați să lipsiți, tocmai dumneavoastră! Îmi vin în minte crâmpeie din comentariile pline de patos, caracterizări ale protagonistei transformată în sirenă, descrieri de acțiuni ... Cât v-ați implicat! Ce momente m-ați făcut să trăiesc! Domnule Lucian Velea Vă mulțumesc pentru flexibilitatea și bunăvoința de care ați dat dovadă! Fără înțelegerea dumneavoastră, nimic nu s-ar fi putut face! Domnilor, a fost cel mai frumos vis trăit realmente de mine, până acum! Regret că s-a terminat atât de repede, ca dovadă că, iată, e trecut de 3 noaptea și nu mă pot dezlipi de dumneavoastră! N-am să vă uit niciodată! O să fiți cu mine mereu, pe oriunde mă vor purta pașii! |
85 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 16 noiembrie 2012: |
| Iulia, De mai bine de o săptămână nu am mai putut accesa "Citatepedia". Am apelat la toate formele de comunicare pentru a fi la curent cu tot ce mișcă pe acest site. Mi-a fost aproape imposibil. Te-am căutat peste tot, am făcut investigații pe facebook, am întrebat în stânga, în dreapta, am primit doar ridicări din umeri - te-ai ascuns strașnic. De azi dimineață, am reușit, iată, să fiu din nou aici. Nu mică mi-a fost bucuria când ți-am întâlnit numele drag (după atâta amar de vreme), la "Comentarii recente", dar bucuria mea a ținut prea puțin, doar până la:"... s-a terminat!". Și eu care eram încredințat că acest frumos vis nu se va sfârși decât când îngerii mei cei buni mă vor abandona. Se pare că în această dimineață s-au plictisit de mine și m-au scăpat de sub aripile lor. Mai aveam puțin și terminan de cules cartea pe care ne-am dorit-o amândoi (fără tine acest proiect, nu ar fi prins viață niciodată) și urma să găsesc o cale pentru a ți-o trimite pe un CD., deocamdată. Intenționam să ți-o dăruiesc de Crăciun. Acum nu mai am chef de nimic. Nu o voi abandona, dar cred că va întârzia nepermis de mult. Mi s-a explicat că ai postat câteva poezii. Nu am apucat să le văd. Caută și vei găsi o altă modalitate de comunicare. Fii optimistă. Doamne-ajută! (Iartă-mi salutul) |
86 G. GEORGE [din public] a spus pe 30 noiembrie 2012: |
| Am votat "stupid". Nu oricine are agerimea mintii. Asta este. Trebuie sa acceptam si altfel de persoane in preajma noastra, nu doar genii. Problema este ca genialii interactioneaza cu non-valorile societatii. Oare de ce se complac in conversatii de doi lei? Ei stiu mai bine. |
87 daniel stanciu [din public] a spus pe 1 decembrie 2012: |
| "Trebuie sa acceptam si altfel de persoane (cu mintea odihnita) in preajma noastra, nu doar genii." - Fabulos! In primul rand, "geniile" sunt extrem de rare si inca si mai rare sunt prilejurile in care se intalnesc unele cu altele. In al doilea rand compania lor nu e chiar atat de agreabila. Vrand-nevrand te compari cu ele si iesi in mare pierdere (a stimei de sine). Pe de alta parte, geniile vor interactiona cu insi banali (ca mine si ca dumneata) cel mult la nivelul conversatiei curente. Exemple: Cat e ceasul? Unde e farmacia/ toaleta publica? Nu va suparati: masina asta parcata aiurea va apartine? |
88 G. GEORGE [din public] a spus pe 1 decembrie 2012: |
| D-le, spre deosebire de dvs., nu sunt un ins banal. Sper ca nu v-ati pierdut stima de sine conversand cu mine. Nu va suparati, comentariul aiurea despre genii e gandit de dvs. sau plagiat? |
89 daniel stanciu [din public] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| D-le GG, am pretins ca sunteti banal (mi-am atribuit si mie aceasta calitate ca sa-i atenuez impactul ofensator) in comparatie cu un ins genial. Intr-o apreciere de acest fel (comparativa, adica) importa termenul de referinta. Geniile, nu cele detetectate "stiintific" prin intermediul testelor psihometrice, ci alea autentice, creatoare sunt putine la numar. Ti-ar ajunge trei sali de clasa sa cazezi toate geniile existente la un moment oarecare (bunioara cel in care purtam aceasta anodina discutie) pe incapatoarea noastra planeta. Fireste au existat oameni care s-au inconjurat de genii (Lorenzo de Medici e poate cel mai graitor exemplu). Dar, intre timp, specia umana s-a inmultit, in timp ce inteligenta (mai ales cea de varf) s-a conformat legii conversarii energiei. Din comentariul 86, in care acordati vot de blam (mai dur decat ar fi cazul) aforismului d-nei Iulia, reiese ca ati identificat niste persoane geniale care, in mod regretabil, interactioneaza (adica isi pierd timpul) cu non-valorile. Parerea mea e ca ati exagerat in estimarile dvs. Va asigur ca n-are rost sa deplangeti aceasta stare de lucruri (interactiunea contraproductiva a geniilor cu oamenii banali, sau, daca preferati, "statistici"), cel putin pe acest site. PS: Daca intrebarea dvs. din final e gandita atunci comentariul meu este plagiat. |
90 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| Domnule Daniel Stanciu, sunteți gentlemen, ca întotdeauna: mi-ați șters din suflet niște lacrimi cât se poate de amare! Dacă ați făcut-o domnia voastră (cel care o făcuserăți prima oară), trebuie să pronunț cuvântul meu preferat: mulțumesc! Vă mulțumesc, din inima mea ticsită de iubire! |
91 G. GEORGE [din public] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| D-le D.S., definiti banalitatea, va rog. Eu nu fac parte din tagma scriitorilor, pentru a putea fi lipsit de originalitate. Sunt un simplu cititor si comentator, asa cum sunteti dvs. Numai ca eu nu spun banalitati doar de dragul de a comenta un citat. Pentru mine, citatul biblic al autoarei nu e valoros, si nu doar acesta. Daca-mi permiteti sa fac o observatie: dvs. aveti prostul obicei sa latrati la stapan si sa va gudurati pe langa straini. Citindu-va comentariile dezvoltate din punct de vedere intensiv, am crezut ca tineti coada barzoi, dar am ramas consternat observand ca aveti o coada iute ca o sfarleaza. Ce ati realizat prin ultimul comentariu? Nimic care serveste de motivatie, doar ati starnit interesul autoarei (cu inima ticsita de iubire) asupra persoanei dvs. (vezi cuvantul multumesc). P.S. Am identificat cateva persoane geniale pe acest site minunat, dar nu faceti parte dintre ele. |
92 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 decembrie 2012: |
| Domnule G. George, vă rog să nu mai fiți supărat pe mine, am rezolvat problema de care habar nu avusesem, până astăzi! Puteți să verificați! Citatul meu nu are nici o legătură cu Biblia! O cunosc destul de bine, ca resort cultural, îi și ador unele capitole dar, atât! Ea nu-mi slujește ca piatră de căpătâi! Recunosc o Supremație care ne guvernează dar sunt departe de cucernicie sau evlavie, sunt un om modern și rațional, ma ales că am absolvit o universitate științifică! Vă rog să lecturați comentariul 68 și veți afla istoria citatului meu! |
93 daniel stanciu [din public] a spus pe 3 decembrie 2012: |
| D-le GG, sunt incantat ca nu figurez pe lista genialilor intocmita de dvs. N-am chef (timp, rabdare, si genialitate) sa va definesc cuvantul "banalitate". Scopul interventiei mele a fost sa va atrag atentia ca folositi cuvantul "genial" intr-un mod inadecvat. Ceva in genul: "Ai auzit cum i-a injurat Badea pe basisti. Dar e genial...." La celelalte amabilitati n-am sa va raspund. Conversatia cu dvs. ma inhiba sau, daca preferati, imi reduce drastic stima de sine. In fond, poti fi apreciat si dupa calitatea persoanelor cu care te intinzi la discutii. |
94 G. GEORGE [din public] a spus pe 4 decembrie 2012: |
| D-na Iulia, nu sunt suparat. Problema e alta: nu-mi aduc aminte sa va fi adresat vreo intrebare. D-zeu s-a hotarat sa va dea o patalama la mana, dar a ezitat sa va dea talent. Prefer sa tratez cu "avocatul" dvs, D.S., ca sa nu-si dea in zadar aere de importanta. Deci, va rog politicos sa nu mai suflati in borsul meu... nu-mi place sa fie rece. D-le D.S., sunteti de o franchete agasanta. Imi marturisiti ca nu ati procedat bine ca v-ati intins la discutii cu mine, pentru ca ati iesit in mare pierdere: credeti ca nu sunteti bun. Va sa zica va autovictimizati. Parerea mea e ca a aparut fenomenul competitivitatii nevrotice. Compania mea nu e agreabila, stiu asta, dar numai pentru oamenii ignoranti. Conversatia cu dvs imi inspira repugnanta in cel mai inalt grad. Va las in compania agreabila a intelectualei autoare care a absolvit o "universitate stiintifica". Eu n-am decat studii medii. |
95 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 5 ianuarie 2013: |
| Doamna Iulia Mirancea recitiți această pagină, apoi acuzați-mă că sunt iute la mânie, plin de ură și constatați cât de mult rău v-am făcut. |
96 Abramovici [din public] a spus pe 5 ianuarie 2013: |
| Recomand o minimă și decentă discreție. Până acum v-ați iubit public, acum vă certați public. Romeo și Julieta la români înseamnă Pepe și Oana Zăvoranu! |
97 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 17 martie 2013: |
| Domnilor! Domnii mei de pe Citatepedia (ce bine sună)! Mă-ntorc aici ("iar și iar ..."), pe această pagină (biografică), a celui mai controversat citat de pe Citatepedia! Mă-ntorc cu inima strânsă, pentru că sufletul unora dintre noi se lasă păcălit prea ușor de hachițele firii! Și asta mă doare, mai mult decât își poate închipui cineva! Dar acesta nu este motivul inițial: am o datorie, iar protagonistul darului meu este (întâmplător?) primul meu partener de discuție de pe Citatepedia: domnul. M. Arin! În comentariul nr. 69, i-am promis că-i voi înapoia acest citat, atunci când el va merita; mi-ar fi plăcut să pot face asta pe 17 februarie (la un an), dar, din păcate, atunci nu era îndeplinită condiția: calitatea de genial; sigur că nici acum nu este, dar ideea s-a dovedit, totuși, a fi fost una plauzibilă! Poate, calitatea "genial" ar fi realizabilă dar, tot din păcate, ipoteza comentariului nr. 4 s-a dovedit autentică: pentru unii dintre noi, recunoașterea "pietrei", e revelația în sine și nicidecum "cel mai greu lucru de pe Pământ"! E trist! Acest citat a plecat de la calificativul "stupid"! Din nefericire pentru omenire (dar și pentru autoarea conceptului), el este compatibil cu tot ce se întâmplă în viața de toate zilele (iar Citatepedia este, totuși o realitate)! Sigur că aș fi preferat să mă înșel! Ideea citatului este (trist) un adevăr! Dar el nu trebuie să mai fie! |
98 Gică Contra [din public] a spus pe 18 martie 2013: |
| Doamnă Iulia, cu parafraze din Biblie să nu cumva să credeți că l-ați prins pe Dumnezeu de un picior. Din câte am înțeles eu, toată poliloghia dumitale are un singur scop: să atragi atenția asupra "citatului" (și asupra propriei persoane) și, eventual, să obții niște voturi pozitive. Dacă mă înșel, îmi asum vina. |
99 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 19 martie 2013: |
| Domnule ... Gică? Gică să fie! La aurma urmei e un nume șic! Mă înnebuniți cu Biblia! Un om serios (și sunt convinsă că așa sunteți), când face o afirmație o argumentează (am dreptate?)! Așadar, aștept să precizați capitolul, paragraful și celelalte (din invocata sursă de inspirație), altfel, cu seriozitatea e ... problemă grea; eu am mai precizat de câteva ori, momentul și motivația acestui aforism! Să-l prind pe Dumnezeu de un picior? Și pe urmă, să stau atârnată așa toată viața?! Doamne, feri! Ce treabă am eu cu Dumnezeu? El e cu ale lui, acolo! N-ați nimerit-o nici cu ..."poliloghia dumitale"; da, are un scop dar, nu cel presupus de domnia voastră; și, să știți: mi-am atins acel scop dar, (precis), n-o să vă prindeți! A propos: cu ce v-am supărat domnule, de tot vă legați de mine (căci nu e prima dată)? Chiar vreau să-mi spuneți! Sigur v-am zis eu ceva ("a făcut copilul ceva" vorba președintelui), căci altfel, nu văd ce ați avea cu mine! Dacă v-am zis (dar, de unde știți că eu, asta care vă scriu?), trebuia să mă faceți ca pe o albie de porci (pe loc) și, pe urmă să mă iertați, nu s-o țineți toată viața, ca gaia, mațu! Dacă, după ce m-ați tăvălit prin toate noroaiele, încă nu v-a trecut ... ce să spun ... e albastră de tot, domnule! E albastră, pentru că eu, asta pe care o tot ponegriți (dumneavoastră știți de ce), fac acest gest: iertați-mă dacă v-am supărat vreodată (la început am fost cam cățea, recunosc)! Oricum, vă mulțumesc pentru votul dumneavoastră cinstit; chiar dacă -vorba ardeleanului- n-am nici o haznă cu el! P.S. M-ați sedus cu scrisul dumnevoastră fără cusur (mă topesc după asta), de-aia v-am răspuns! Mor după oamenii cu materie cenușie vizibilă de la o poștă! Dacă v-ați înșelat (și așa se pare), vă doresc simț intuitiv mai norocos, în alte împrejurări! Cu stimă, domnule ... Gică! I.B.M. |
100 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 19 martie 2013: |
| Femeia păcătoasă": (Ioan, 8, 1-11): "Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar tu ce zici? ... Și stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat și le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei" (vers. 5-7). |
101 Gică Contra [din public] a spus pe 19 martie 2013: |
| Mulțam, Veto, că eu ca ateu ce îs, nu prea știam la ce paragraf din Biblie s-o trimit pe conița Iulia, fie-i numele lăudat! Apropo, coniță Iulia, dacă mi-am dat și io părerea ca cetățean cu dreptu' (nu cu stângu') la cuvânt, domnia ta mă acuzi pe ne-drept, (deci nu pe ne-stâng), că te-am făcut, citez "ca pe o albie de porci". Mă iartă, coniță, dar nu asta fu intenția mea. Și mai zici dumneata de nu'ș' ce material cenușiu... "dupe" care muriți... ei bine, coniță, io mi-s viu, n-am ajuns la urna funerară, unde văzuși 'mneata cenușă? |
102 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 martie 2013: |
| Doamnă Veta M.Arin Vă mulțumesc pentru dar! E cel mai frumos cadou pe care l-am primit de Lăsata Secului și nu numai atât: unul dintre paragrafele mele predilecte, din Biblie! Mai e puțin și vom sărbători din nou intrarea triumfală în Ierusalim (pe măgăruș), a sacrificatului mântuitor! Nimic nu-mi poate induce o stare mai specială decât acest moment! Vă sunt recunoscătoare pentru el! E fascinant! Am și eu un dar pentru dumneavoastră, la fel de inefabil! Iată-l: "Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său și a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că m-au găsit nevinovat înaintea lui și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!" (Biblie, Daniel, cap 6, paragraf 22). Sigur, acest text este cel mai frumos din Carte Sfântă și-mi vine în ajutor ori de câte ori, cineva încearcă să mă lovească! Vă doresc din totată ființa mea și din tot ce am mai bun în mine: aceste cuvinte -cele mai frumoase din toate timpurile- să reprezinte și pentru dumneavoastră, cel mai bun scut de apărare! Iulia Becheru |
103 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 martie 2013: |
| Simpaticule -neiertător incurabil- Gică Am încercat și eu să fac agurida miere! De asemenea, am mai încercat și marea cu degetul; dar, din exces de zel nu m-am limitat ci (ca de obicei), m-am aruncat cu totul în ea! Asta e! Și, cum nu prea știu să înot în ape tulburi, era cât pe ce să mă asfixiez din cauza noxelor; norocul meu a fost că dumneavoastră, altruist, cum sunteți, mi-ați închis gura la timp, ca să nu înghit prea mult lichid poluat; acum, încerc să ies cumva la mal și, bineînțeles, voi învăța cât de mult voi putea, din această lecție; învățătura (din propriile greșeli) e mama înțelepciunii, nu-i așa, domnule ... Gică?! Nu știu a cui e vina, de nu ați priceput sinceritatea mea; ar fi bine să mai citiți încă o dată și să obserivați majorul "Trebuia", așezat înaintea proverbialei "albie de porci", cu sensul unic de: "asta aș fi meritat eu, dacă v-am supărat cu ceva"; de asemenea, ar fi fost bine să limitați puseul caustic adresat mie, atâta timp cât eu am folosit pentru dumneavoastră doar aprecierea și gluma, iar pentru mine, incriminarea și autoironia! M-ați mâhnit foarte mult! Dar, probabil, acest amănunt e ultima dumneavoastră grijă! O singură variantă de răspuns este evidentă și, vă las pe dumneavoastră să o pitrociți, acolo, în inima dumneavoastră! M-ați mâhnit dar, totuși sunt mulțumită: am dăruit unui om, două zile din viața mea; dacă el n-a știut să le primească, pentru mine e mai puțin important; sunt sigură că, în contul lor, voi primi însutit pe alte căi; dar nu numai atât: cândva, într-un târziu inerent al efemerității, el își va aminti de mine! Din cugetul meu limpede ca lumina zilei-, vă doresc varianta mea de răspuns: 1. umor autentic și reconfortant, în clipele duneavoastră cele mai bune; 2. nopți sfătuitoare și dimineți geniale; 3. sărbători fericite într-o primăvară superbă! P. S. MATERIE CENUȘIE a. substanță a sistemului nervos central diluată la suprafața creierului și în componența măduvei spinării; b. CAPACITATE DE A PĂTRUNDE ÎN ESENȚA LUCRURILOR; INTELIGENȚĂ (Dicționarul explicativ al limbii române) Iulia Becheru |
104 Emilian Costaforu [din public] a spus pe 20 martie 2013: |
| Stimata Iulia Mirancea.Nu suntem chiar atat de prosti precum parem in viziunea dvs. |
105 Smin_Teală [din public] a spus pe 20 martie 2013: |
| Vă lăudați că ați "dăruit unui om, două zile din viața mea;" Deduc de aici că e vorba de un anonim. |
106 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 20 martie 2013: |
| Domnule M. Arin Astă-noapte, într-un impuls al instinctului, m-am repezit la calculator și, ce-mi văd ochișorii: "Doamna Iulia, vă mulțumesc la infinit"! M. Arin! Pe urmă, m-am trezit (ce păcat)! Vise de noapte, nu-i așa, domnule M. Arin? Un lucru e cert: și în somn eu sălășluiesc pe Citatepedia! Mi-am dat seama de acest lucru, de dimineață, când am văzut calculatorul inert! E fascinant să visezi oameni pe care nu-i poți vedea în realitate, iar eu mă simt excelent: cerul îmi părtinește acest privilegiu (oare de ce?)! |
107 Gică Contra [din public] a spus pe 20 martie 2013: |
| D'apăi mulțam, coniță Iulia pentru "isplicățiile" cu cenușa ceea, că io, prost cum îs, mă gândeam la... Doamne iartă-mă (chiar dacă îs ateu, îs tot creatură de-a Ta)! Îmi pare cu regret că te-am mâhnit, coniță, da' nu tre' să pui la inimă elucubrațiile mele. Io mi-s tont din născare și nu prea le am cu coversățiile istea elevate. Așa că, dacă mătăluță ești creștină cu adevărat, iartă greșelile altora (mai ale pe ale mele, care, deși îs un păcătos de ateu, merit să fiu iertat). Și-apăi să mai știi coniță dragă, că eu dacă mă dau Contra, o fac așa, ca să nu fiu Pro. Și nu dau în nimeni cu chitroaie, că mi-s blând din fire. |
108 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 21 martie 2013: |
| Nu mă laud, chiar am dăruit! Am spus: unui om; nu unei persoane sau individ, sau cetățean; cuvântul "om" are o semnificație specială, nu știu dacă aveți în vedere lucrul acesta! Totuși, dacă v-a deranjat, reformulez: am dăruit omului Gică Contra, două zile din viața mea! Mulțumit? |
109 Gică Contra [din public] a spus pe 21 martie 2013: |
| Da' nu ți-am cerut nimic, coniță. Da' amu' dacă tot mi-ai dăruit, să fie primit, săru' mâna! |
110 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 22 martie 2013: |
| Stimate Emilian Costaforu! În viziunea mea, nu păreți ... așa cum credeți! Nu știu la ce vă referiți (eu nu pot pronunța nici măcar în gând calificativul cu care v-ați autoincriminat)! Cine face parte din categoria "noi"? După câte știu, nu v-am adresat până acum nici măcar un cuvânt, darămite o jignire atât de gravă! Fiți mai clar! |
111 Gică Contra [din public] a spus pe 22 martie 2013: |
| Coniță Iulia, io nu văz nicio jignire din partea Costaforului. De ce, fata tatii, râstălmăcești voroavele unui cetățean care a făcut doar o remarcă la faptul că mătăluță ai vinit cu isplicății din dex, ca și cum chiar ne-ai crede pe toți proști?... sau, mă rog, (numai) pi mini, care io recunosc, îs prost. Asta-i, fata tatii, tre' să ni iei pi fiecari așa cum suntem. Nu ti mai aprindi atâta, că n-a dat niminea cu chitroaie. |
112 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 3 iunie 2013: |
| Vă rog nu luați nimic în considerare din comentariile semnate de mine. Le declar nule. |
113 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 5 iunie 2013: |
| Nu vi se pare cam târziu (aproape un an), domnule Girel Barbu? Eu (ca și ceilalți cititori), am luat deja, în considerare, totul! Un martor (îngeraș) de-al dumneavoastră, chiar făcuse imprudența să semene leit cu protagonista confesiunilor dumneavoastră! Totuși, un lucru e cert: recunoașterea butadei era (de fapt), doar o formalitate! Nesinceritatea celor scrise de dumneavoastră se consumase de mult! Măcar, acum sunteți, în sfârșit, cinstit! Felicitări! Mă întreb însă, cine va mai putea avea încredere, vreodată, în ceea ce declarați public! Nu știu dacă e greu sau ușor, dar e, cel puțin, lipsă de prevedere să arunci piatra în propria persoană! |
114 M. Arin [din public] a spus pe 5 iunie 2013: |
| În sfârșit Girel își declară opera nulă. Și neavenită. Eu am spus asta acum doi ani. |
115 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 5 iunie 2013: |
| Recunosc că e cam târziu... dar nu sunt decât cinci luni (4 ianuarie 2013). Te rog să-ți aduci aminte ce ai scris atunci ... "mi-ați făcut mult rău"...! Am căutat pagina unde ai săvârșit această mărturisire, dar nu am mai găsit-o. Tu în complicitate cu webmasterul ați eliminat textul. Tot la fel ai procedat și cu (co)mentariul din pagina unde Angelina Nădejde, are publicată, una din cele mai reușite poezii ale ei. Șansa mea este că am fotografiat toate paginile cu citatele de unde mi-a fost șters numele, cât și paginile unde tu ai făcut comentarii. Le voi posta în blogul meu. Mai am și alte surprize. Am cerut administratului să-mi elemine unele comentarii din dorința de a nu-ți mai face rău în continuare. |
116 M. Arin [din public] a spus pe 5 iunie 2013: |
| Idila aceasta platonică părea la început Romeo și Julieta la Florești. Acum pare un final de Samson și Dalila în Gara de Nord... |
117 daniel stanciu [din public] a spus pe 6 iunie 2013: |
| Mariner, explicatia e simpla: marile povesti nu inceteaza sa ne surprinda. |
118 Ioan Tîrziu [din public] a spus pe 26 iunie 2013: |
| "Merele se coc și pe timp de criză!" (Girel Barbu) |
119 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2015: |
| 26 Iunie 2012! Au trecut de-atunci TREI ani. Sunt mulți, sunt puțini? Nu știu! Mărul făcut zob atunci de pietre s-a refăcut complet. Anul acesta a rodit din belșug, iar merele mari, roșii, văratice au dat în copt. Totuși mărul e trist. E trist pentru că nimeni de trei veri nu a mai aruncat în el cu pietre. E trist pentru că presimte că a rodit degeaba. E treaba lui de ce e trist! Nici îngerii nu se simt prea ceresc. Cofițele s-au demodat. Cineva le-a impus să care apă pentru aghiazma de sus cu alți recipienți. Nici izvorul nu mai susură ca acum TREI ani. Și el e trist. Numai că aici nu mai e treaba lui. Ce repede trece timpul, parcă mai ieri era 26 iunie 2012! |
120 Veta M.Arin [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2015: |
| Lasă Girel, că nici tu nu mai ești cel de-acum trei ani. Discreditezi (?)non-stop și prin toate mijloacele posibile. Ce repede uită unii! |
121 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 26 iunie 2015: |
| Asta-i lumea amice. Atunci erai Cel mai iubit poet, veneau oamenii de la sute de kilometri să-ți calce pe urme, îți trimiteau scrisori, îți plângeau pe umeri, îți dedicau poezii, acum fug de tine cât îi țin picioarele. Să-ți fie de învățătură. Cine te laudă pe la spate, te scuipă pe obraz. |
122 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 iunie 2015: |
| 26 Iunie ... 2012? Ei, abia acum m-am prins! Dar ... ia să vedem, ce avem noi, aici! 26 iunie 2012: "Semănați cu unul din cei doi meri. Care credeți?" Sublim! Mai sublime decât sublimația însăși! Dar! 26 iunie 2015: "... presimte că a rodit degeaba" Oare, așa să fie? Totuși, realitatea mea, spune altceva ... Oricum, vă mulțumesc, domnule poet Girel Barbu! Un astfel de elogiu, nu poate fi trecut cu vederea! Să nu uitați: "Cel mai ușor lucru..." |
123 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 26 iunie 2015: |
| "E trist pentru că nimeni de trei veri nu a mai aruncat în el cu pietre". Zău? Vai vai, vai! Vai de noi! Vai de noi, cei care tânjim după o piatră ...! Vai de noi, cei cărora ne e greu să recunoaștem că totuși "am făcut aceasta"! Mă provocați, domnule Girel Barbu ... De ce faceți asta? Vreți să vă ajut să vă amintiți de un Crăciun ... De un Paște ... Ori de un loc din care am răspuns (fără să am habar. cui), unor mesaje unu și-unu ...? V-ați distrat, nu-i așa? Oare, pe acele rânduri scrise de mine (repet, fără să știu cui), le vreți, ca argument? Publicați-le, domnule! Dar, atenție, aveți grijă să le publicați și pe ale dumneavoastră! Domnule Girel Barbu, oare, până când aveți de gând să mă șantajați pentru o scrisoare de recunoștință? Nu vreți să punem odată, punct ...? Domnule Girel Barbu ... |
124 Ion Bobu [din public] a spus pe 22 decembrie 2021: |
| O adevărată epopoee, care se încheie cu un nume. Trist! |