iulia mirancea [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
Superb |
daniel stanciu [din public] a spus pe 17 februarie 2012: |
Iubirea este proces afetiv care presupune o minima selectie (chiar si in adolescenta). A iubi nediscrininatoriu nu e nici macar crestineste (iar asa- zisii nazarineni vor sa cuprinda toata omenirea in brate).daca tot am atins subiectul: crestinul (cel angajat pe singura Cale catre Viata) il cuprinde pe musulman cu atata pasiune incat tip neinitiat in sfintele taine ar crede ca vrea sa-l sugrume. Sa iubim chiar tot din jurul nostru: frigiderul (din care ne indopam fara jena), covorul (pe care calcam fara scrupule), tavanul (cu care avem fantezii suicidare), vecina (care e deja maritata), nametii (fiindca omoara conationali), clasa politica (fiindca sunt e mai eficienta decat nametii)? D-l Viktor poate ca a vrut sa exprime un gand frumos, dar exprimarea e de scoala primara, facuta in rate (ma refer la sintagma: ("tot ce e in jurul nostru"). "In jurul nostru" s-au scris si inca se mai scriu texte bune (Rushdie, Kadare, Llosa, Marquez, Saramago, Lodge, Borges, S. Endo, Murakami, Oz, Eco, Malouf, Jelinek, D. Lessing, Coetzee si de ce nu?, Cartarescu). Va entuziasmati ingenuu urmarind emisiunile doamnei Voda. Dar emisiunile literare ale celor pomeniti le receptionati cu antenele dvs. bibliofile? Accesul autentic la cultura nu se face la tv. Poate cand Paler si Paleologu (care au murit), PLesu si Liiceanu, Ciulei (care a raposat si el) si Andrei Serban e mai itesc ocazional pe sticla. La literatura doar contactul nemijlocit cu cartea (chiar si legata electronic) va faciliteaza accesul la cultura. Asta e Calea. Asa ca, va rog: temperati-va efuziunile! Descideti la intampla unul din autorii mentionati si sunt convins ca veti gasi ceva care sa merite (cu indulgenta, fireste) apelativul: superb. |
iulia mirancea [din public] a spus pe 18 februarie 2012: |
(Ghici cu cine vobesc)
"iubirea este proces afectiv care presupune o minimă selecţie". Altfel spus, iubim la comandă! La comanda crierului? Foarte bine: raţiunea este viitorul speciei ... raţionale! Deci, adio specie umană!
Drept să vă spun, îmi plăcu mai mult citatul: "iubirea, ce cuvînt măreţ, doamnă" din deschiderea unei pledoarii anterioare a domniei voastre, pe care, tocmai cînd o comentam mai cu foc, nu ştiu ce s-a întîmplat, dar m-am pomenit că totul a dispărut în neant, aşa cum, vor fi dispărînd cîndva, chiar şi aceste momente (uneori plăcute, alteori zadarnice) petrecute cu persoane pe care, cine ştie dacă le voi vedea vreodată ...! Comentariul la care am făcut referire va fi, cît de curînd, onorat. Acum o să spicuiesc doar cîte ceva din ideile, întrebările şi propunerile expuse în rîndurile de mai sus, dacă ele mi se adresează mie. Aveţi răbdare? Căci eu v-am citit de două- trei ori, ca să fiu sigură că nu mi-a scăpat nimic!
N-o să vă combat (sau să vă combat?) Doar am să-mi apăr motivele pentru care eu sunt datoare, vreau şi am dreptul să iubesc ceea ce enumeraţi dumneavoastră, ca fiind incompatibile cu noţiunea iubirii. Partea cu creştinismul o lăsăm deocamdată, e poveste, nu mă dau în vînt după ea! Dar:
Frigiderul: cum să nu-l iubesc? În el se află (cît de cît), hrana, după care am tînjit cînd eram copil (atunci, aş fi iubit şi o cojiţă de pîine)şi nu se supără dacă nu-l bag în seamă, dimpotrivă, zice "mersi"
Covorul: cum să nu-l iubesc dacă îmi odihneşte picioarele obosite, uneori, prea muncite ... şi, fără să se supere, acceptă aşa (cu defecte, cu probleme, cu nemulţumiri), să-l calc (fără jenă)...
Tavanul? Păi, dacă nu l-aş avea aş dormi sub cerul liber (aşa cum, în copilărie mi s-a mai întîmplat). Eu văd în el o protecţie, nu un pericol.
Vecina(ul)? Chiar dacă e măritată (însurat), cînd mă întîlnesc cu ea (el), îmi zîmbeşte, fără să vrea să ştie dacă merit şi (ferească Dumnezeu), de ce să se mărite (însoare)cu mine?
Nămeţii? OO, cînd eram copil mă tăvăleam prin nămeţi şi zăpada care-mi intra pe sub hainele (puţine) era moale şi plăcută, pe corpul încălzit de zburdălnicia vîrstei ... Ce vină au nămeţii, domnule?
Asta a fost tot, nu mai e nimic de ... neiubit? Ce, clasa politică? Păi, însuşi autorul citatului ne dă soluţia: "nu lăsa nimic la întîmplare" (valabilă, cu voia dumneavoastră şi pentru nămeţii ucigători)!
Şi uite, pînă la urmă, dumnevoastră înşivă, găsiţi "în jurul nostru"
ceva de iubit: textele bune pe care mi le recomandaţi în locul preocupărilor mele primitive ... Mulţumesc pentru recomandări, sunt nerăbdătoare să mă luminez cu sclipirea acelor genii (de unde să le iau?) şi am să citesc oricît dacă aceasta vă va face bine ... |
daniel stanciu [din public] a spus pe 19 februarie 2012: |
Iulia, toate procesele psihice sunt selective, chiar si cele mai simple, senzoriale. Senzatia retine din mediu un anumit tip de stimuli, perceptia decupeza si ea portiuni din real. Ortega y Gasset spune despre iubire ca e o perceptie eronata, o incapacitate provizorie de a sesiza defectele unei persoane. Inclin sa ii dau dreptate. Wilde spune ca imaginatia e precumpanitoare in iubire, nu inteligenta. Si el are dreptate. Si, pt. a incheia ca Nastratin cred ca si dvs aveti putina dreptate. Ce mai ramane dupa cei doi isi primesc portiile de adevar. |
iulia mirancea [din public] a spus pe 19 februarie 2012: |
Formidabil! Să mai zici, că gîndul nu circulă de colo, colo: înţelepciunea lui Nastratin! Am vrut s-o evoc şi eu, mai zilele trcute, cînd, părerile erau împărţite, în legătură cu o zicere de-a mea ... Aşa că, la urma urmei, doar forma de expunere a ideilor variază (uneori), gîndul fiind acelaşi (sau cel puţin asemănător)! În orice caz, mă simt onorată, în postura comparaţiei, modestei mele ipoteze (există adevăr absolut?), cu aceea a acestor trei remarcabili predecesori: Daniel Stanciu, Gasset şi Wilde! Adevărul (pur), este că provocările domniei voastre sunt demne de a fi speculate (la modul constructiv). Ei, vedeţi, am reuşit să-mi temperez entuziasmul (nu vă mai agresez cu accese de efuziune)? De fapt, entuziasmul spontan, nu presupune deloc, lipsa analizării în derulare a părerilor cuiva!
Contaţi în continuare pe buna mea crdinţă: de discipol şi de critic! |