Ultima noapte a ultimei ierni
întorsesem fila
tocmai citeam un alt paragraf
din viața mea
căutam un capitol
în care personajul principal
avea să înțeleagă
sensul criptic al propriei naivități
râdeai ca o primăvară
(buze întredeschise
dinți strălucitori
poftă de sărut)
se hârjoneau gândurile prin iarbă
iar ochii tăi adunau verde crud
iubito
(buzele noastre se căutau disperate)
mă voi reciti
în ultima noapte a ultimei ierni
la lumina amintirilor mele
până atunci
răsfoiește-mă tu
poezie de Cristian Lisandru din Atunci când vara se reinventa (15 martie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.