E iarnă
anului i-au căzut toți dinții
când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer
se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș
un singur corb la scena asta e părtaș -
iar eu
tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare
și mister.
poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre dinți
- poezii despre suflet
- poezii despre oraș
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muște
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre fructe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.