Schițe pentru o tăcere perfectă
În sala de așteptare e liniște o
monedă se rostogolește pe ciment
păianjenul pândește din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier
trenul oprește un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
și mă fotografiază plângând
câinele gol
dă târcoale mărului gol
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre păianjeni
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre numismatică
- poezii despre nebunie
- poezii despre minute
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.