Rug de seară
Atuncea când credeam în tine
eram viteji, stăpâni pe noi.
Acum suntem o tânguire,
că am uitat c-am fost eroi.
Străbunii noștri-s în pământ,
Lupii-au rămas să-i mai jelească.
Noi? Venerăm un gol mormânt,
uitând de legea strămoșească.
Tu Doamne zeu te-ndură iară,
în suflete să ne cobori.
Ți-aprindem rugul astă seară,
ca să ne faci nemuritori.
Oprește-ne să ducem cruci!
Ia de pe noi jugul durerii!
Tu ești acolo sus pe stânci,
dar ne privești, din rugul serii.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre legi
- poezii despre eroism
- poezii despre durere
- poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.