Aceeași soartă
Mă simt ca un rege învins
Fără de cai și fără soldați
Regatul părea necuprins,
Dar azi și codrii-s plecați.
Nu-i frunză de fag cântătoare,
Nici apă-n izvorul din vale,
Nu-i pasăre-n raza de soare,
Pustiul rimează cu jale.
E țara prea mică și plânge,
Ori eu nu mai văd prea departe
Câmpia se scaldă în sânge
Copiii n-au bani nici de-o carte.
Aceleași necazuri eterne
În juguri și astăzi suntem
Pe fruntea țării se cerne
Durere... și-atâta blestem.
poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre prezent
- poezii despre monarhie
- poezii despre văi
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.