daniel stanciu [din public] a spus pe 4 aprilie 2016: |
Am senzatia ca enuntul e fals, ceea ce e imposibil, fiindca nici o senzatie nu e falsa. Prin urmare, n-am o senzatie, ci o certitudine... Adieu, mon chere acordeoniste! |
Agamemnon [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
Cioran se referea la simțuri,
care nu cunosc falsul,
pentru că au de-a face
cu obiectiva măduvă a spinării,
nu cu creierul pervertibil
sau gata pervertit.
Dar pentru a înțelege
că eseistul
se referă la simțuri
trebuie să ai o leacă
de bun simț. |
Agamemnon [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
Dixit stanciu:
Adieu, mon chere
Adică, Adio, draga meu!
De ce folosești o limbă
pe care n-o cunoști,
urechistule? |
Yorick [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
Logică de anonim venețian. Oglindit în propriile-i ape tulburi.
Când citesc asemenea enormisme psihotronice am vaga senzație că-mi vine să mă urc
cu espadrilele pe pereți. Dacă mai apare, pe lângă exaforist și vreo exmadrigaleză,
la fel de anonimă, spre a-și da și domnia sa cu opinia, respectiva senzație se va
transforma, subit, în cea mai aliterară certitudine.
Mi-am permis să-i fac ecși, deoarece potențialii respectivi, deși ne sunt cât se
poate de contemporani, de fapt ei sunt peste măsură de expirați!
Au reservoir! |
Yorick [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
(Biansiur că mă referii la comentariul nambăruan!) |
daniel stanciu [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
Mister Gaga, simturile sunt inselatoare. N-are rost sa scormonim mult prin tolba cu exemple. Iluziile optice (pe care le au si oamenii in stare de sobrietate si de functionalitate senzoriala fara cusur) sunt de-ajuns. Ele sunt produse de o modul in care analizatorii senzoriali (organe de simt) proceseaza informatia primita de la celulele receptoare.
De altfel senzatia nu se opreste in maduva spinarii cum pretinzi tu, francofonul lui poisson (d'avril).
Stimulul (energia fizica) captat de celule receptoare e transformat in influx nervos, care ajunge la arii corticale unde e decodificata informatia. Abia la nivelul cortexului (sediul gandirii pervertibile) se constituie procesul psihic numit senzatie. Daca (ma cher) ai fi auzit de legea interactiunii analizatorilor, ai fi stiut ca o stimulare a unui analizator poate sa influenteze intensitatea senzatiei produse la nivelul altui analizator. De pilda, daca asculti Beethoven la volum maximum si mananci dude (avand o atentie mai distributiva decat a celui mai celebru corsican), s-ar putea sa nu mai simti gustul inubliabil al acestor fructe. De ce? Fiindca un stimul puternic se proiecteaza la nivel cortical intr-un focar de excitatie si o zona invecinata de inhibitie. Iar zona inhibata este cea care proceseaza in cazul nostru informatia gustativa. Sa nu iti imaginezi ca Ludwig e atat de profund incat sa te faca sa uiti gustul dudelor. Aparatele tale senzoriale infailibile ti-au jucat festa
Adieu, ma cher acordeoniste
|
Agamemnon [din public] a spus pe 5 aprilie 2016: |
Danilo,
Greu se poate apăra un om echilibrat
la bombardamentul tău informațional
(erudiția ta e tot mai obositoare).
Bineînțeles că simțurile
ne pot înșela.
A auzit tot fraierul de iluzii optice.
Sunt sigur că până și ignorantul
Emilianus Ciocanus,
(cu care tu ai făcut armata la geniu)
știa acest aspect.
Și mai știa ceva,
ceea ce tu,
Știetot Dănilă,
n-ai aflat.
Diferența dintre fals
și înșelător.
Falsificarea este un act CONȘTIENT.
Trecut prin cerebelul tău,
adică prin creierul tău mic,
care la tine e foarte mare.
Dacă tu te-apuci și falsifici bani
și te prinde Isărescu,
n-o să te creadă
dacă vei da vina pe simțuri!
Asta spune Cioran,
scriitorul care a devenit pentru
necrofagul din tine
o adevărată obsesie.
Zi și noapte scotocești
prin cavoul său
și te hrănești spiritual cu silogisme. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 6 aprilie 2016: |
Incetisor, musiu Gargamel! Unde apare notiunea de falsificare, de producere a falsului in mod intentionat (esti mai husserlian decat Edmund, musiu Gargamel)? Senzatia poate fi falsa, din perspectiva continutului sau informational. O putem si falsifica deliberat daca doresti, dand pe gatlej o sticla de votca. E drept, nu senzatia falsifica cu premeditare. Dar nici marele filosof Ciocanus nu a pretins asta. El se referea la senzatie, nu la falsificarea prin intermediul senzatiei. Iar senzatia poate fi falsa (sau inselatoare pentru o instanta evaluatoare gandirea - care se bazeaza pe ea) adica neconcordanta cu insusirile stimulului pe care ar trebui sa il reflecte. |