Şah la poezie
Între şah şi poezie
nu există duşmănie
doar o râcă amicală
fără box, fără poceală!
Iar poetul e-un şahist
când mai vesel, când mai trist
care duce muza-n pat
şi din vorbe-o face mat!
Unii spun şi alţii zic
că nici şahul nu-i nimic
e un drog de bună seamă
fără tată, fără mamă;
între şah şi poezie
nu e nicio duşmănie!
poezie de Anton Stanciu (2009)
Adăugat de Mihai Enachi

Votează! | Copiază!
Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 10 ianuarie 2012: |
Dragii mei... ascultători:
Şahu-i joc inteligent
Trebuie bine gândit;
Ai fost puţin neatent
Şi-adversarul te-a... halit!
Hai şi noi să ne jucăm
Să dăm "mat" în poezie;
La noi lumea s-o mutăm
Frumoase versuri să scrie.
Aş începe cu un, "cal"
După care o, "Regină";
Pregătită pentru "bal"
Într-o mare de, "Lumină".
Oare, adversarul, ştie
Ce mutare ca să facă?
Este balul, poezie:
Pe "Regină", să o placă?
Ziceţi şi voi o mutare...
Pe "rege" să-l atacaţi,
Iertaţi-mi "Regina" care-n
Faţa ei vă aplecaţi.
Iar când apare "nebunul"
Probabil, pe care-l mut;
Eu, rămân numai cu unul
Prin care am să vă, "caput"!
Ps
Dacă v-a plăcut
Că v-am dat "caput"
Să ştiţi că glumesc
Când vă viersuiesc
Şi fără de stare
Vă zic o cântare
Voi să o jucaţi
(Să o comentaţi)
Jucaţi o bătută
(fără de... "cucută")
Table, şah, ce vreţi
Şi ce mai puteţi
Când prea obosiţi
Vă mai hooo, dihniţi, nu?
Mulţumesc. |