Perlă... de trecut

Ce dor mi-e să-mi revăd vechiul oraş
Fără rigoarea sticlei în metal înfiptă,
Să merg de Paşti şi lui Chistos să-i fiu părtaş
Cu alţi copii... Cum mintea mă incită!

Ce zile lungi erau, cât o speranţă,
Totul mi se părea o sursă de surpriză
Fiindc-orice mâine îşi avea o importanţă
Şi oric-eşec trecea în vânt... O mică briză.

Prietenii mi-erau mai mulţi şi adevăraţi,
Ne întâlneam făr-a ne da vreo întâlnire
Şi ne visam, fără să fim încă... bărbaţi;
Eroare gravă printre alte puerile.

Stăteam cu ziua-ntreagă la scăldat
Sau îngheţam fără să plâng, la săniuş.
Din zori-n seară în veşnic preumblat
Nici nu mâncam... Sorbeam ţigara de pănuş.

Câte ochiade le-am pierdut din neglijenţă
-Căci timpul parcă atunci nici nu trecea-
Sperând că totul se repetă... existenţă,
Iar de-o pierdeam, o nouă alta mă-ncânta.

Mă mor de dor -c-are-un miros trecutul,
Un fel d-endomorfină, dulce drog-
De câte ori mă pierd, cum prim-sărutul...
Tremur de buze l-aş vrea iar... Visând mă rog!

M-ating cu degete-liane, de altul... mine
Şi mă-nfior ce cald eram, cât de uşor,
Dar n-am pe nimeni ajutor, nu intervine
Să fiu iar ciclu pur cum apa de izvor.

Am simţ pe ceafă-n jos, o mâncărime;
Chiar am ieşit cu tata dintr-o frizerie
Şi miros tot, pomadă-n puf de briantine,
Iar urâtit, ciunţit din nou... Ce porcărie!

Ce dor am să-mi revăd vechiul oraş
Cu case umane-n terne tonuri, murdar gri
Şi străzi în cub de piatră-n pasul de poştaş
Cu tolba-i plină de... cuvinte, multe ştiri.

Prin ce minune "fost" este ma bun, mai dulce,
"Rău" petrecut vedem cu complezenţă?
Prezent ne-mbie-nspre melancolii, ne duce
În timp trăit... "Era" pentru "va fi" "e"-o providenţă?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!