Zborul absolut
colindam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese
serile inapt
tizul anti-izul
inundau parbrizul
neștiut în fapt
toamnele din burg
vasele din radă
se opreau să vadă
pata din amurg
stanța un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas
tandră o busolă
scotea dintre ace
zilele cu pace
plânsul de violă
zborul absolut
ruga în tăcere
singura avere
teama de rebut
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.