Viata, Omul si Universul

O seara calda dintr-o vara
Dintr-un an ce sta sa piara,
Stam lungit pe malul marii
Privind stele-mi trec fiorii

Si gandul meu incetosat,
Ma indeamna sa-mi dictez
Propria perceptie
Si sa meditez

La lume, la glumele de genul,
Ca cine ne-a creat este Dumnezeul.
Dar in fiecare dintre noi exista,
Un sistem de legi si o veriga lipsa

Ca a fost o data un ceva, din care
Omul a nascut, dar nu-I ceea ce pare.
Ca Dumnezeu e infinit si ca subit
Ne-a creat si-n schimb nu a cerut nimic.

Pe de alta parte eu gandesc altfel,
Ca este divin si trebuie sa cred in El
Dar El e ceva in minte-ndoctrinat
Din tata-n fiu, nu e cercetat

Iar cand incepi sa cercetezi,
Ajungi sa vezi, sa nu mai crezi,
Sa te-ndoiesti de existenta ta
Sa-nebunesti, sa crezi ca ea

Iti este data de ceva suprem,
Uitandu-te-nspre cer vezi un semn
BRUSC!!! Totul dispare, totul reapare,
O extraviziune fara semen de-ntrebare,

Crezi ca esti creat sa fii cobia dar n-ai
Habar mai multe asa ca stai.
Iti aduni gandurile de prin Univers
E atat de liniste, iar incepi sa meditezi

poezie de Florin-Georgian Burlacu
Adăugat de Florin-Georgian Burlacu
Votează! | Copiază!