Confesiune

Visele mele îşi pierd treptat integritatea precum dinţii cariaţi.
Mai exact,
Şovăielile mele sunt uneori interminabile
Şi tăcerile mele devin căteodată de-a dreptul incomode,
Mă refer la rateurile mele şi la scuzele mele de rigoare
Atunci când gâtul mi se usucă de emoţie.
De ce mi-am asumat oare acest risc?
Visele astea întotdeauna se termină prost.

Am citit două ficţiuni scrise în franceză şi spaniolă,
Mai exact, am citit două cărţi cu "uşi trântite".
Cele două limbi străine erau mai importante pentru mine
Decât însuşi înţelesul profund al celor două cărţi,
Erau cu mult mai importante chiar decât persoana mea.
Eram atât de intoxicată, încât am început să mă degradez.
Mi s-a făcut foame.
Nu ştiu de ce, dar
Suprarealiştii sunt întotdeauna deasupra oricărei interpretări.
Nu am nimic nou de spus.

Când am fost la Paris, am stat într-un hotel mic.
Toate celelalte camere erau ocupate de budişti lama tibetani.
Erau veniţi la Paris pentru congresul lor anual.
Eu încă nu reuşesc să înţeleg aceste identităţi reîncarnate.

Este o zi neaşteptat de superbă,

Eu locuiesc într-o casă de sticlă.
Am auzit că a trăi într-o casă de sticlă este, "prin excelenţă", o virtute revoluţionară.
Este, de asemenea, o intoxicare ireversibilă,
Dar am mare nevoie de acest exhibiţionism moral.

Am învăţat să iau iubirea în serios şi să mă caut pe mine însumi în iubire.
Caut în continuare "iluminarea pură".
Îmi place teribil epoca lui Ludovic al VII,
Încă am nevoie de acel moment al '' curtoaziei în iubire",

Am citit despre concepţia suprarealistică a iubirii.
Sunt în căutarea unui sentiment şi a unei legături secrete de iubire,
Care îmî poate schimba atât viaţa interioară cât şi cea exterioară.
Mă gândesc la dialectica intoxicaţiei,
Mă gândesc la toate stările extatice existente în această lume
Şi în egală măsură mă gândesc la sobrietatea umilitoare.

Am auzit că Breton a avut o legătură telepatică cu o fată virgină
Şi că a avut loc un transport telepatic între ei.
Eu încă nu-l înţeleg pe Breton şi nici această lume
Care are graniţele în vecinătatea mormintelor.
Este incă o zi neaşteptat de superbă.

Percep întotdeaua ideile revoluţionare la modul "demodat",
În clădirile vechi ale fabricilor,
În cele mai vechi fotografii,
În obiectele care au început să se găsească din ce în ce mai rar,
În pianele imense,
În restaurante demodate, unde se caută o modă nouă,
În sărăcia oamenlor înrobiţi, în acele obiecte destinate sclaviei
Care suferă brusc transformări în virtutea unui nihilism revoluţionar.
În ploaia înceţoşată care se vede pentru prima dată printr-o fereastră ovală,
În forţele dezlănţuite ale atmosferei.
În toate lucrurile menţionate mai sus, pe punctul de a exploda.
Sunt atât de intoxicată încât continui să mă degradez.
Cred ca nu mai am nici o şansă să supravieţuiesc.
Sunt încă o visătoare, deşi visele mele îşi pierd total integritatea.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Votează! | Copiază!