Cântec de toamnă
Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,
Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...
Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,
Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...
Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,
Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...
Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...
Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...
Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...
Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,
Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...
poezie celebră de Radu Stanca (1942)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 20 martie 2014: |
Un milion de cuvinte nu ar putea retușa adevărul creat în versuri de către autor, momentul creat îl face pe cititor voluptos simțindu-se bine în forma lui care nu involuează. Este clar că nu are lipsuri și nici eșecuri. |