Transhumanță cu oi (fabulă)
Unui măhgar de pe la noi,
Cărând desagi și-alte nevoi
Din vale în munte, apoi
Înapoi
După albe-negre oi,
I se făcu părul vâlvoi
Întâlnind niște zimbri vioi
Huzurind ca o ciurdă de boi.
Își zise: "Dacă m-abat de la turma de oi
Și vin cu voi
Poate că-ntr-un an, poate-n doi
Prin zăvoi,
Aș putea ajunge, pritr-un altoi,
Ca voi..."
Ce tărăboi!
Zise-atunci zimbrul-vătaf: "Nici în viața de-apoi!
Să mănânci doar trifoi
Să miroși usturoi!
Tu rămâi doar un simplu slugoi!
Hai, du-te la oi!"
Și pleacă măgarul cu pasul greoi
Să uite de zimbri, de linul zăvoi,
Să urce un munte ca pe-un mușuroi
Să se adape din înaltul șuvoi...
Da-n satul din munte, bătut de nevoi
Văzu porcul dolofan și greoi
Și-și zise: "Aici e de noi!
Mă scarpin de troacă, mă-nvârt în noroi,
Mănânc lături, mănânc păpușoi
Să-mi crească burtica precum un butoi..."
Dar vine și iarna, zăpada-n șuvoi.
Coboară din munte și bietele oi...
C-aici e Crăciunul, Ignatul, ș-apoi
Pentru toți grăsunii tăiatul e-n toi.
Constatare: Mai transhumează destuii slugoi
De prin vechi partide în altele noi!
Așa puhoi,
Numa' la noi!
fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre usturoi
- poezii despre sat
- poezii despre păr
- poezii despre porci
- poezii despre partide
- poezii despre oi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.