Dacă o viață de om e prea scurtă pentru a citi toate capodoperele, mai are sens să scriem cărți mediocre?
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre viață, citate de Valeriu Butulescu despre viață, aforisme despre mediocritate, aforisme despre lectură sau aforisme despre cărți
1 Bulă [din public] a spus pe 1 decembrie 2008: |
Desigur. E inutil să scriem cărți mediocre. Și e de-a dreptul criminal să scriem cărți proaste. |
2 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 1 decembrie 2008: |
Cred că întrebarea corectă ar fi "mai are sens să cumpărăm cărți mediocre?" Scrisul, chiar și mediocru, îi este de folos cel puțin celui care scrie. Și apoi, de unde știm că e mediocru până nu e scris? De fapt, ce înseamnă "mediocru"? Și cine decide că o carte este mediocră? |
3 Bulă [din public] a spus pe 1 decembrie 2008: |
Stimate Domnule Lucian Velea Din prudență plec de la premisa că webmasterul are întotdeauna dreptate. Aș dori să adaug, totuși, următoarele considerente. În artă, mediocru este tot ce se situează între sublim și ridicol. În artă ar trebui să conteze numai capodopera. Și timpul, în lucrarea sa implacabilă, știe să cearnă valorile, reținând numai capodoperele. Din puzderia de poeți mărunți preeminescieni au supraviețuit, ca nume, doar cei ce sunt citați în Epigonii cu o nobilă generozitate, de Eminescu, făcătorul de capodopere. Cei chemați să trieze cărțile sunt criticii literari. Ei pot da note, care pot diferi între ele, dar au tendințe convergente și se face o medie, ca la gimnastică. Cititorii au și ei un cuvânt de spus, dar ei reprezintă votul popular, care, ca și în politică, trebuie privit cu rezerva cuvenită. Pavel Coruț și Sandra Braun conduc în topurile cărților populare. Față de cei doi, critica de specialitate are serioase rezerve. Desigur, nu are sens să cumpărăm cărți mediocre, dar eu, Bulă, un amărât de cititor, n-am de unde să știu că respectiva carte e mediocră sau proastă. Titlul e atractiv, coperțile sunt frumos colorate, împodobiți cu sâni dezgoliți, pistoale, portjartiere, iar editura mă asigură că e ceva nemaipomenit. Pierd două zile cu lectura după care constat că am citit o carte slabă. Ce să fac? Nu e vorba doar de bani, ci de timpul irosit, în care puteam citi una din numeroasele capodopere dovedite, ce așteaptă calme pe raftul bibliotecii. Întrebarea se adresează scriitorilor. Pentru cine scrieți aceste cărți mediocre, domnilor? La întrebarea aceasta, un scriitor mi-a dat un răspuns spiritual: Scriem cărți mediocre pentru publicul larg, alcătuit, de regulă, din oameni mediocri. |
4 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 1 decembrie 2008: |
Webmasterul nu are întotdeauna dreptate, că e om și el (vă spun cu certitudine!) - are doar niște drepturi în plus (trebuie să le aibă cineva), dar asta e altă poveste Sunt perfect de acord cu: "Și timpul, în lucrarea sa implacabilă, știe să cearnă valorile, reținând numai capodoperele". Numai că asta se întâmplă după ce lucrările au fost realizate (în speță, cărțile au fost scrise). Criticii, așa cum sunt ei cunoscuți în mod tradițional, vor dispărea în vreo 10 ani, estimez eu. Multe publicații occidentale importante și-au redus deja numărul de critici cu care colaborează, iar unele chiar se gândesc să renunțe la astfel de articole. Pur și simplu, este un model care nu mai funcționează. Cititorii preferă să caute păreri pe internet, disponibile în orice moment, putând găsi ușor puncte de vedere pro și contra, nu doar cea a unui critic, tot mai des cointeresat (nu neapărat material). Sunt de părere că este mai bine ca "cititorii mediocri" să citească "cărți mediocre" decât să nu citească nimic. Doar astfel pot "urca" spre capodopere. O capodoperă spune ceva doar cui o înțelege. |
5 elena denisa [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
chiar daca sar publica doar capodopere se vor descoperi (dovedi) printre acestea alte mediocritati mediocritatea mentine la standart inalt capodopera... fara mediocritate nu sar mai putea distinge capodopera... |
6 Bulă [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Elena Denisa, sunt de acord cu tine. Să știi că ți-am simțit lipsa. |
7 cri [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Eu cred ca ni se intampla sa citim si carti "mediocre", numai ca realizam ca este asa, nu ridicam pretentii, nu facem caz. A fost un timp cand am crezut si eu ca si domnul Lucian Velea in marea minune: "lumea citeste" si m-am gandit ca este egal ce, atata timp cat o face, exista un inceput, numai ca oamenii mediocrii au ramas blocati in acest inceput si n-am vazut o evolutie ulterioara. Si-atuci vin si va intreb de sa mai citeasca? Si-a mai fost un timp in care ceredeam ca daca nu "ai ceva de spus" mai bine stai in banca ta, dar si eu ca si lumea imi schimb parerile si-acuma vin si va spun: sa scrie tot omul, sa citeasca cui ii place pentru ca suntem atat de diferiti ca nu-mi pot lua dreptul de-a face un cititor sau un scriitor mediocru iar cine o face sa fie sanatos ca are si el drepturi la "pareri" |
8 Domnica [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Dragă Bulă, La nivelul de cultură și capacitatea de discernământ pe care le dovedești în comentarii, e limpede că glumești când spui că ai nevoie de două zile de lectură ca să-ți dai seama dacă o carte este bună sau mediocră (bașca să o cumperi, sedus de titlul, coloritul sau reclama ei). Așadar, nu ție îți spun că două rânduri sunt suficiente pentru a afla ce hram poartă o carte. Cineva spunea că poți vedea o pădure într-un singur copac; la fel, valoarea unui scriitor se poate reflecta în stilul unei singure fraze. Cărțile sunt gânduri, care au frecvențe diferite, și fiecare aude cât poate să perceapă. Carte cu sila nu se poate. În plus, n-aș delimita atât de categoric, ca menire și factură, scriitorii de cititori: scriitorii mediocri sunt cititori mediocri și invers. Pe mine nu mă mai deranjează cărțile proaste și scriitorii slabi, atâta timp cât am învățat să-i identific rapid și să-i evit. Cred că doar atât stă în puterea cititorului inteligent. Cât despre scriitorul inteligent, acela fie va scrie o carte bună, fie n-o va scrie deloc. |
9 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Eu nu am spus că este totuna ce citesc oamenii, ci doar că este mai bine să citească ceva mediocru decât să nu citească deloc. În copilărie, lecturile preferate sunt povestioare, modeste prin ochii unui adult. Apoi urmează povești mai elaborate, apoi cărți cu pirați și mușchetari... Fiecare evoluează până unde poate. Cert este însă că nimeni nu începe cu "Război și pace". |
10 Domnica [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Să începi cu "Război și pace" e "Crimă și pedeapsă"! |
11 Bulă [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Domnule Lucian Velea Sunt de acord cu Dv. Lectura îi ajută pe oameni, dar uneori îi și încurcă. Literatura slabă poate deforma grav gusturile cititorului, mai ales ale celui tânăr, îi poate răvăși decisiv universul interior. Poate mai ușor se înțelege acest lucru, în cazul muzicii. Cine a crescut ascultând manele va râde toată viața de fugile lui Bach și își va astupa urechile la liedurile lui Schumann. Eu, mai în glumă, mai în serios, am mai spus-o. Aș deschide un ghișeu la Oficiul de Protecție a Consumatorului, prin care cel ce a cumpărat o carte proastă să poată depune o reclamație. |
12 Bulă [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Dragă Domnica, Ai punctat elegant. A începe lecturile personale cu "Război și pace" este "Crimă și pedeapsă"! Lecturile încep firesc, cu autori, precum Andersen, Frații Grimm, Creangă, Collodi etc, după care continuă cu London, Verne, Swift ș.a.m.d. Dar toți acești autori sunt "Tolstoii" și "Dostoievșcii" literaturii pentru copii și tineret. Iar "Fetița cu chibriturile", "Muzicanții din Bremen", "Punguța cu doi bani", "Pinocchio", alături de "Colț Alb", "Căpitan la cincisprezece ani" sau "Călătoriile lui Gulliver" sunt adevărate capodopere. Ai citit, desigur, "Puiul" de Ion Alexandru Brătescu Voinești, povestire plină de candoare și sensibilitate. Compară această lucrare cu celebra schiță "Bubico", în care Conu Iancu aruncă pe geamul vagonului un cățel nevinovat, pe motivul că stăpâna acestuia nu suportă fumul de țigară. Această ultimă schiță, chiar dacă este semnată de un geniu al teatrului clasic, este o lucrare slabă, cu un efect educativ mizerabil și mă bucur că în sfârșit a dispărut din manualele școlare. |
13 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 2 decembrie 2008: |
De ce ar prefera cineva să citească o carte mediocră și nu o capodoperă? Pentru că îi răspunde mai bine nevoii sale de moment și capacității de înțelegere. Cartea este, în cele din urmă, un instrument. Degeaba îți dă cineva un computer, dacă ai nevoie de un ciocan. Ce este mai valoros: versul "sublim" al lui Nichita Stănescu, din care cineva nu înțelege o iotă, sau un banal proverb, care îi merge la inimă? Oamenii sunt diverși, iar valoarea este o noțiune relativă. Mai mult, gusturile se schimbă, de multe ori râdem de ce ne-a plăcut cândva... |
14 elena denisa [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
capodopera ca "notiune relativa" devine fixa atunci cind apare stiinta exacta |
15 Bulă [din public] a spus pe 2 decembrie 2008: |
Elena Denisa, Concluziile tale sunt totdeauna cele mai dulci... M-aș îndrăgosti foarte simplu de tine, dar am bănuiala sinistră că ești bărbat... |
16 elena denisa [din public] a spus pe 3 decembrie 2008: |
si eu "M-aș îndrăgosti foarte simplu de tine, dar am bănuiala sinistră că ești" doar un banc... |
17 Felix [din public] a spus pe 3 decembrie 2008: |
Denisa si Bula, inimi iubarete de tigani, sunteti INCANTATORI! Merita sa va-ndragostiti. Sunteti indragostiti? |
18 Bulă [din public] a spus pe 3 decembrie 2008: |
Dragă Felix, Eu și Elena Denisa ne-am îndrăgostit de comentarii. Atât. Regulamentul sever al acestui site nu permite alte tipuri de relații. Dragostea aceasta nici ție nu ți-e străină. Iar comentariile tale sunt plăcute. Mult mai plăcute decât haiku-urile... Eu nu știu ce v-a apucat cu haiku-urile astea? E o treabă prea japoneză. Japonezii sunt un popor ciudat și greu de înțeles. Așează opt frunze într-un anumit fel și se uită la ele ca la a opta minune. Apoi se învârt o oră, numai zâmbete și plecăciuni, în jurul unui pahar cu apă caldă. Haiku-ul este o construcție suavă, cu cuvinte în loc de frunze. Pe noi nu ne reprezintă. Noi suntem oameni concreți, făcuți pentru proverbe, înjurături, doine de jale, ode ditirambice, pamflete... Felix a transcris corect, un proverb românesc în metrică de haiku, dar își pierde timpul și talentul. Japonezii vor face ochii mari, nu vor pricepe nimic, chiar dacă există, și garduri și ciori la Osaka. Bulă nu glumește. Am trăit o vreme și în Japonia. Le-am spus o grămadă de bancuri acestor samurai electronici. S-au uitat la mine ca la un urs cu aripi. N-a râs unul al dracului! |
19 Bulă [din public] a spus pe 3 decembrie 2008: |
Elena Denisa! Vezi că Felix ne scoate vorbe! Dar relația noastră e pur virtuală... |
20 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 3 decembrie 2008: |
Este o discuție prea simpatică ca să o șterg, dar vă rog totuși să reveniți la subiect. Despre iubiri și haiku puteți continua în Forum. |
21 Felix [din public] a spus pe 4 decembrie 2008: |
Domnul Lucian Velea comenta: "mai are sens să cumpărăm cărți mediocre?" Si, "este mai bine să citească ceva mediocru decât să nu citească deloc".?(? adaugat) Uite, eu cred ca, pana la urma, BANUL vorbeste. Daca vrea el (banul) - apar tot felul de bazdaganii. Nu-i nici un bai! Vor editorul, autorul, sponsorul, etc sa nasca(era sa scriu altceva, da' ma executa admin-ul), nu pot fi opriti. Nu este nici drept. Ca nu se stie ce hram poarta "capodopera" e alta cestiune. Poate ne pacalim si o cumparam. 'Ei, si... Aplic al doilea principiu "Lucian ", amintit mai sus de mine si...o FRUNZAREASC. Nu pierd decat ceva timp; dar si dintr-o injuratura am ce invata! Unul din principiile vietii mele a fost si este inca: CITESTE, CITESTE, CITESTE baiatule ORICE, da', ORICE si TINE MINTE, Sa cunosti cat mai mult si sa stii cat mai multe...(cine stie multe... HALELUIA) SI "la urma urmei" trebue sa fie si un INCEPUT. Fiecare il faca pe SPUZA lui. - Sa fie sanatos! - Da, dar cum ramane cu viata si cum faci capodopere? Cine "se apreciaza" ca e-nstare...ii da drumu'. Timpul semneaza! Si-l parafrazez pe Gamaliel (invatator fariseu): - Daca este... daca nu este CAPODOPERA, o va distruge TIMPUL Nu-i bine sa ne impotrivim... Bula, "scandalagiu' "... - ATENTIE, prietene! Atentie la ghilimele, n-o lua d-a buna ca "indragostitul virtual cu nabadai" - vrea sa masoare totul dupa calapodu-i. E bun si calapodul, e buna si masura. Stie el ce nu e bun. Da' tot el stie (si se da, ca nu): fiescare cu GENOMUL lui. Asa e? ................................................ Imi place gluma. E ANTISTRES. Sa nu fie de prost gust, zici? BA SA FIE; da' privat. Nu sunt suparacios nici suspicios. Intreaba-l pe D-l Velea, cate haiku-uri mi-a taiat, ca nu sunt... Da' vorba domniei tale: "Eu nu știu ce v-a apucat cu haiku-urile astea? E o treabă prea japoneză." Este... si de fapt toate haiku-urile, de orice natie or fi ele, nu sunt japoneze... nu sunt haiku-uri (totusi is placute si profunde). Ast-am vrut sa spun in "haiku-urile" productie propie. Eu am avut un prieten japonez da' nu din... Cum am scris mai 'nainte: "Bula are aproape intotdeauna dreptate" .Are! Ca "tipul"... parca nu stia sa rada. Asta "la inceput", si... mai tarziu...ne dureau burtile... |
22 Bulă [din public] a spus pe 4 decembrie 2008: |
Dragă Felix, Ar fi mare păcat să te superi tocmai pe Bulă. Dar citatul comentat face referire la brevitatea vieții. Deci, trebuie să fim atenți, ce scriem și ce citim, pentru că sirena cimitirului, una, două sună. Haiku-ul seamănă cumva cu palmierii plantați de Agaton pe litoralul Mării Negre. E nepotrivit pentru clima noastră. Haiku-ul adevărat, adică cel japonez. este o specie pur lirică. Nu ironizează, nu moralizează. Haiku-ul pare făcut pentru băutorii de ceai. Iar plantele sacre ale românului sunt prunul, vița și hameiul. |
23 Big Ivan [din public] a spus pe 4 decembrie 2008: |
Te înșeli, Felix. BANUL în literatură nu rezolvă nimic. Poate cel mult întări o iluzie. Cu BANI poți tipări cărți mediocre, cu toptanul. Cu Bani poți închiria spații publicitare, în reviste, pentru recenzii de complezență. Dar cărțile slabe, chiar dacă sunt susținute cu BANI, se vor ofili pe rafturi și până la urmă vor fi date la topit. Pe vremea lui Eminescu erau mulți ciocoi făcători de versuri. Și-au scos pe BANI cărți frumoase, pe hârtie velină, în coperte din piele de vițel. Praful s-a ales, și de ciocoi, și de cărțile, și de numele lor. În timp ce Eminescu, săracul, trăiește. Și Eminescu e mai bogat decât Dinu Păturiciu, ciocoiul cel nou al petrolului postdecembrist. Timpul este un judecător sever și drept. Timpul este singurul judecător din România, care nu poate fi cumpărat cu BANI. |
24 Simona [din public] a spus pe 28 decembrie 2008: |
Dragă domnule "Bulă", Unele dintre comentariile D-tale postate mai sus, m-au dezamăgit. Mai ales în contrast cu întrebarea domnului Butulescu. Autorul adresează o întrebare care se referă la capodopere și cărți, nicidecum la iubire, dorințe și pasiuni. Dumneata ești un om inteligent, cu o capacitate de pătrundere cu mult peste normă. Sunt sigură că ai citit bine întrebarea și ai înțeles conținutul ei. Și nu are nimic erotic! Crezi că-i faci un serviciu fetei respective declarându-i public că ți-a lipsit și că te-ai putea îndragosti? Dimpotrivă! Dacă va lua în serios încurajarea va continua să-ți rapundă tot așa și va încerca o cruntă dezamăgire. Uneori, declarațiile neîntemeiate sunt mai dăunătoare decât tăcerea. |
25 Bulă [din public] a spus pe 29 decembrie 2008: |
Dragă Simona, Glumele mele cu Elena Denisa au ștate vechi pe acest site. Din studiile mele grafologice rezultă că Elena Denisa este un bărbat care și-a ales pseudonim de domnișoară. Deci "flirtul" e mai degrabă o ironie. În rest, ai dreptate. M-am abătut de la subiect, poate și obosit de tirul întrebărilor grave pe care acest Butulescu le pune altora, în loc să răspundă singur la ele. |