Ești tu!
Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevestește primăvara!
Nu-i chip să mă amăgești:
Tu ești steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.
Te recunosc după cum sclipești
prin norii de sticlă
risipiți pe cer,
după cum strălucești
din fundul adânc al mării...
Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
și printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.
Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârșesc pe cer:
ești tu!
Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Cartea cu oglinzi (1962)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre perfecțiune, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre desen
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.