Ecoul
Sunt eu,
într-o mie de cuvinte
și-o mie de stări.
Ești tu,
ce-n neguri la drum lung spre mine te-așterni.
Suntem noi,
cu visuri, cu șoapte,
ce-n noapte
n-avem cuvinte dorul să-l spunem.
E o taină, el, ecoul,
e prelungirea cuvintelor nerostite
și geamătul valului înspumat
ce de neclintita stânca s-a spart.
E ploaia,
ce-n mii de lacrimi ea se risipește
spălând pervazul ros de vreme,
spălând noroiul timpului,
ce peste noi se-așterne!
poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (18 octombrie 2007)
Adăugat de Rodica Cernea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- citate de Rodica Cernea despre noapte
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.