Circarii

Se strecurau cu greu printre noroaie,
vagoane şi căruţe colorate,
cătându-şi loc la margini de cetate
şi adăpost de nesfârşita ploaie.

Întâi deshamă caii de povară
şi le pun pături groase pe spinare,
de foc se îngrijeşte fiecare
apoi aşează tabăra de seară.

Aveau de la vlădica o scrisoare,
anume lângă obşte să rămână,
trei zile -nu o-ntreagă săptămână-
cu trupa lor de circ la sărbătoare.

În zori de zi, alaiul se porneşte,
pe uliţi către curţi împărăteşti,
cu personaje parcă din poveşti
şi-un măscărici ce lumea porecleşte.

Un goliat rupe lanţuri ca pe aţe,
contorsioniştii înspăimântă lumea,
un acrobat înfăptuie minunea,
de-a rupe lanţuri grele doar pe braţe

Oriunde ai privi e-o încântare
de jonglerii, dresuri şi acrobaţi,
o ţigăncuşă-i strică pe bărbaţi
purtându-şi nurii ca o provocare.

Femeile se-nchină sub năframă,
când focuri se aruncă din gâtlejuri.
Admiră cai buieştri în manejuri,
ori plâng la un sfârşit de melodramă.

Aleargă timpul fără frâu să-l strângă,
cât bucurii inundă adunarea.
Petrec, dar li-i destulă provocarea
şi oboseala, ajunge să-i înfrângă.

Trei zile, doar atât a fost de mas.
De-ajuns pentru circari ca fiecare,
Să dea ce-i bun şi-n zori se urcă-n care,
Pornind spre alte locuri de pripas.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Votează! | Copiază!