Pierd momentan legătura cu viața
Ecce natura, ecce homo, ecce Deus,
Homo ex machina,
Idolii noi, perverși,
Prevert avea dreptate,
Scuipa într-o parte,
Diversitate, pasiunea mea.
Din ură ne smochinim,
Din dragoste trandafirim,
în Mausoleu zace titanul-tiran,
fanaticii cântă la pian.
Poetul moare în liniște
Sau în duel sau în duet
Cu Susette.
Mă-nfățișez cu ce am,
Un geam, un program, golan,
Mărturisiri, mături, mesiri,
Beleli, boleșnițe, afuriseli,
Nu mă luați drept altul,
Bradul, brandul, heraldul,
O sperietoare la ceas de noapte,
Când fug goale și femeile coapte,
Cu Dionysos mă înțeleg,
Dar cu adjunctul-berbec?
Am văzut de-a lungul vieții oameni
Cu umeri înguști, cu minte largă,
Oameni cu umeri largi, minte îngustă,
De langustă.
Astăzi pietrele străjuiesc morminte goale,
Sufletele rătăcesc în spații și rotocoale,
Trupul- în circuit material al naturii,
Râsul meu hohotul pădurii.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre natură
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre pian
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.