Momente poetice (I)

Un animal ciudat, pisica -şoarece,
Înoată, vorbeşte, scrie, prieten
Cu geamandura Neufahrwasser,
A prins un pescăruş în gheare,
Un pescăruş în bocanci de soldat,
Pisica-şoarece este din tablă,
De sute de ani rugineşte,
mi-a spus o trecătoare,
nici nu ştiţi ce face
când nu e nimeni acasă.

Profil divin, un biet hoinar,
Cu taina lui, un neant de jar,
Când moartea moare uneori
şi eu mai sper şi eu mai mor.
Abia grăit, între lumini,
Cuvântul piere din senin,
Eu mâna-ntind, primesc nimic,
Lucrează îngerii la cric.
Doar poezia fermentând
Se face vin, îmbată-un gând.

Poemul hormonal şi femural,
Este poemul,
De la alb la alb-astral
Mai tremur,
Fug şi saltă caii roşii
Printre rânduri,
Dar poemul hormonal
Strigă-n sâmburi,
Am iubit ce-i demodat,
Dar şi noul,
Înţeleg cvă important
Este Oul.

O zi de scrum, viitor de bronz,
Naivi întru legendă,
Castele Morţii înălţăm,
Iar viaţa e-n arendă.
Pe marmuri flori împrăştiind,
Iubind prin anotimpuri,
Vezi aştri cum se-aprind, se sting
În falduri, nimburi.
Cuprins de vrajă şi de verb,
poetul e o frunză,
între nervuri şi între nervi,
o rază, ca-n meduză.

Virgină o statuie cu spatele la mare,
Prin ochiul aparenţei, dorind să o străpungă,
Întreabă unde-i ocrul, pe unde el dispare,
Dar sângele, dar trupul abandonat la strungă?
În liniştea grădinii, un leagăn joacă-ntruna,
Un câine dă să latre, o fi un avatar
Al omului ce-şi are sălaşul sus, pe Lună,
Aleg o floare mică de muşeţel, muştar.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!