Gândurile
cerul meu întins pe seară
îmbrăcat tot în argint
prin ce tainic labirint
gândurile mele zboară?
eu nu mă gândesc la moarte
las viața să curgă lin
de e dulce sau pelin,
că-i aproape sau departe...
stau legat cu rădăcini,
agățat de cer, un clopot,
și mă voi feri cât pot
să nu cad în mărăcini.
gândule, prin tine zboară
toamne reci și amintiri,
fugi de-acele ispitiri
și fă-mi viața mai ușoară.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.