Floare-albastră (de Eminescu)
- Floare-albastr-a mea de sus, cufundată-n stele,
La ce iarăși ai apus, suflet fin al vieții mele?
O să mor de al tău dor, mai răsari te rog odată
Alină-mă puișor, puișor prea scump de fată...
- Răsar eu, dar este soare, și sunt mititică,
Eu sunt mica stea de mare, și sunt o nimică.
Așteaptă-mă pe-nserat, și-am să strălucesc,
Luminez suflet curat, pe care-l iubesc.
- Ba eu vreau chiar și pe soare, vreau să te zăresc!
Apari te rog, că mă doare, știi că te doresc;
Stau și tot mă uit pe cer, soarele e-n nori
Tu esti floare și mister, doresc să nu mori!
- Ridică-te dacă poți, vino pân' la mine
Ai mașină, patru roți, drept te rog o ține,
Demarează cât mai tare, greș ca să nu dai
Ești și tu albastră floare, dac-ajungi în rai!
- Eu aș vrea să mai trăiesc, moartea-i despărțire,
Mult la tine mă gândesc, ești a mea iubire,
Iubirea dac-a murit, nu mai este soare
Nu mai sunt al tău iubit, lucru, ce mă doare.
Eu te-am pus la încercare, să văd ce-mi gândești
Să devii albastră floare, trebuie să crești;
Crești și te înalți spre stele, dureri și suspine
Unde, vei uita de ele, când, destinu-ți vine.
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense..., după Mihai Eminescu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre Soare
- poezii despre înălțime
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.