Reverii de toamnă

Mor toţi copacii,
Câinii umblă trişti,
Boschetarii părăsesc parcurile,
Gândurile mele se ascund
Prin cotloanele creierului,
precum cârtiţele,
ce va scoate la iveală primăvara?
Ne aşteaptă o iarnă
Tulburător de albă,
De disperare, un mort
Va întinde o mână,
Eu ştiu să strâng
Mâna unui mort.
Am o mare înţelegere.
Numai cu dragostea
Nu-l pot salva din adâncuri.

Pe reverul hainei se aşază toamna,
Ciudată îmbinare de omidă cu o scamă,
Xilofon tăcut,
Xilofon sângerând.
"Niciodată toamna", ascultam
Vinul bolboroseşte ameninţător,
O demenţă mov, proliferând gălbenele.
Agată ascunsă în suflet,
Feerie la vedere,
Ne sărutăm parcă pentru ultima oară,
Două lipitori ambigene,
Nici o fantezie,
O vânătoare deznădăjduită,
Cum cade timpul - vertical,
Rochia ta se despică, eşti goală.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!