Iubeşte-ţi clipa

Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai cloceşte un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare că-i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinţi,
Cred că nu mi-este prea bine
şi-am să-mi ies puţin din minţi.
Simt iubita cum priveşte
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.

Aş vrea să mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde
şi nu ştim cine se va arde.
Călătorim prin biblioteci, muzee,
Deschid o carte sau privesc portretul,
tu ai trezit bărbatul şi poetul,
poate că mint, pe-o insulă pustie,
departe fiind, te-aştept de-o veşnicie.

Pe muchie de cuţit e viaţa noastră,
eşti liber să te-arunci pe o fereastră,
eşti liber să iubeşti, departe gândul
că-ţi aparţin şi cerul şi pământul.
Dar clipa ţi-este dăruită,
Iubeşte-o ca pe o iubită.

poezie de Boris Marian Mehr (29 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!