Sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nopţile, bem viaţa toată,
destinul se-nvârteşte ca o roată,
aşteptând clipa când să-şi deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem
şi ţie-ţi curge părul ca un râu,
ţi-aş strânge corpul ca pe-un snop de grâu,
sub braţul meu hulpav de vechi boem.

săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n braţe eu aş vrea să mor,
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.

în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-aş fi ca un satrap
carea furat din cer toată genunea.

deşi moartea-i maestru de ceremonii,
m-aş mai scula odată din mormânt,
să laud frumuseţea-ţi, să te cânt
şi te-aş ruga cu mine ca să vii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!