Tristețe
Prin geamul șters privim la tine,
Din bolta cum rasari,
Afara-i frig, clipe senine
Pe strada un gand fugar.
Aleargă parc-ar vrea sa prindă
Ceva ce nu se vede,
Întinde mana ca o flintă
În cale mi se pierde.
Dezamagit ca marinarul
Cand barca se scufundă,
Se'ntoarce'ncet acum fugarul,
Ca valul ca o unda.
Vroia să prindă mai nimic,
O dragoste nebună,
Ce disparuse ca un spic
Sub roata la mașina.
De ce ești trist tu muritor
Căci dragostea-i pierdută-i?
Ascultă imnul înălțător
Și atuncea poate vrut-ai.
Tristețea ta să o alungi
Căci viața-i melodie
Nu cauta sa te frangi
La vant și vijelie.
Iubirea mea este curată
Și niciodata n-o sa moară
Cu ganduri calde-nconjurată
Într-un suflet de fecioară,
Eu ți-o trimit ție in dar
Să-ți lumineze ca un far.
poezie de Elena Cizmaru din Tristețea Trandafirilor (poezii, dedicații, amintiri) (19 mai 1952)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Cizmaru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.