Enigmă elucidată
N-am înțeles decând sunt eu,
Cum au ajuns unii, la noi,
De-și bat nevestele mereu,
Pân' am sucit canalul doi
Aiurea, meciuri nu erau
Și la prostii nu mă zgâiesc...
Savanți iluștri comentau
Acest nărav, pur, românesc,
Care... de ani l-au studiat
Și cercetând, în mod firesc,
Cu toții au concluzionat
De ce la moacă o primesc
Femeile, bine'nțeles,
De la bărbați, niște barbari (?!)
Consumatori ce fac exces,
Bețivi, și încă, ordinari,
Din vina care-i tot a lor
Cum sunt zgârcite foarte rău
Și-n ruptul capului nu vor
Să le dea bani pentru trăscău!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre soție
- poezii despre prostie
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- poezii despre căsătorie
- poezii despre consumatori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.