Pușcă și cureauă lată
Pușcă și cureauă lată,
Ce țară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerșeam din poartă-n poartă.
Pușcă și cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viața grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerșit.
Pușcă și cureauă lată,
Țara noastră-a fost bogată.
Pușcă și cureauă mică
Acum să vorbești, ți-e frică.
Chiar dacă avem curea și pușcă
Din români moartea rău mușcă.
Pușcă și cureauă lată,
Iar cerșim din poartă-n poartă.
Pușcă și cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 17 septembrie 2011: |
Pușcă și lată curea
Țărișoara mea, avea,
Dar acum, să vezi nenică;
Cureaua, cât e de mică?
Și o strângem tot mereu
Am ajuns, subțiri, subțiri;
Și-am ajuns, cerșind la greu
La televizor, la știri.
PS
Lată-i cureaua la pușcă
Și-o mai slobozesc odată,
Vesel: mă închid la "cușcă"
Viața mea, fiind... ratată.
Dureros, nu? |
| Dumitru Delcă [autorul] a spus pe 18 septembrie 2011: |
Pușcă și cureauă-ngustă,
Se vinde și de sub fustă.
Dar nu pe cureauă mică,
Pe centură, măi nenică.
Și-apoi,
Pușcă și cureauă lată,
Viața lor nu e ratată.
Asta, te rog frumos,
Nu mai este dureros! |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 19 septembrie 2011: |
Pe centură ocolești
Pușca și cureaua lată,
Dacă nu, te pomenești
În cabină cu o fată.
-Ce-i cu tine fată mare
Coboară-te din cabină,
Parc-ai fi o arătare
Doresc o gagică fină?
-M-am urcat aicea sus
Că mă caută... "bunica",
Sunt trimisă la produs
Haide, gâdilă-mi... "pisica".
Pușca și centura-i lată
Drumul este asfaltat,
Și ce gropi era odată
Când mergeam la agățat. |
| Dumitru Delcădum [din public] a spus pe 19 septembrie 2011: |
Pușcă și cureauă lată,
Hai să ne oprim odată,
Nu cumva s-o facem lată.
Mă tem că dacă continuăm,
Mesajul poeziei afectăm.
Mulțumesc pentru înțelegere. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 19 septembrie 2011: |
Dragul meu:
Pușca și... "cățeaua" lată
Eu zic să continuăm,
Să mai comentăm odată
După care stăm.
Cel ce nu are cuvinte
N-are nici curea nici pușcă,
Înseamnă, că nu-i cuMINTE
Și "cățeaua" mea îl mușcă.
Pușca și "cățeaua"-mi lată
Scoate fum, scoate scântei;
S-o mai asmuțim odată
Să facă mai mulți "căței".
Că..., cam atât vă zic. |
| Un_Ik [din public] a spus pe 19 septembrie 2011: |
Ce se-ntâmplă, domnilor?
Focul s-a încins pe vatră,
Toată lumea-i derutată:
Pușca și cureaua latră,
Iar.. cățeaua este lată. |
| Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 19 septembrie 2011: |
Domnilor, s-a întâmplat
Cățeaua dormind în pat,
S-a trezit la cap cu-o pușcă
Și-a fugit iute la cușcă.
Acum șade-nfrigurată
Pușca și cureaua lată:
S-a făcut mai mititică
Pusă de gât la pisică.
Aceasta s-a întâmplat
Acum vestea am aflat,
Să vedem ce va mai fi
Și dacă se va lăți.
Eu doresc să se lățească
Prin praf să se tăvălească,
Căci dacă se va lăți
Cățeaua, nu va muri.
Dac-aveți și voi cățele
Făceți-i curea de piele,
Făceți-i curele late
Toată ziua să vă latre. |
Textul original este scris în limba română.