N-am...
Nu ai noroc,
așa ți-e scris
să fi proscris
la orice joc.
Nu ai un ban
și-aduni nimic,
câștigi un pic
muncind în van.
Nu ai o casă
și-ai făcut multe,
printre insulte,
de mâna-ți roasă.
Nu ai copii
și i-ai crescut
cum ai putut...
iubit să fii.
Nu ai soție,
că te-a lăsat,
bărbat ratat...
și n-o să vie.
Nu ai amici
și-ai ajutat,
mereu le-ai dat;
se-ascund, calici.
Nu ai putere
- slăbit de timp,
de-un bun răstimp -
să faci avere.
Nu ai nici șarm
să cucerești
nuri femeiești,
bătrân jandarm.
Nu ai credință,
ce-aveai copil,
de lung exil
în suferință.
Nu ai nici somn
visând să iei
din vis idei,
să fii, iar, domn.
Nu ai valoare,
ești refuzat
și-ai încercat
viața-n reluare.
Nu ai nimic,
te-au uitat toți!
Repeți doar sorți...
Viața-i un tic!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre soție
- poezii despre somn
- poezii despre reluare
- poezii despre prietenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 12 septembrie 2011: |
| Poet Rădulescu, persoana întâi vă rog: Nu am nimic Viața-i un tic Toți m-au uitat Sunt supărat. Sau: Nu am valoare Sunt refuzat Fac o-ncercare Sunt supărat. Nu am amici Și-am ajutat: Oameni calici Ce m-au furat. Nu am putere Slăbit de timp: Îmi fac avere Doar în răstimp. Ps Când spui că n-am Nu spui că n-ai; Titlul schimbam Sau versu-n grai. Nu AM, soție Că m-a lăsat: Prinsă în vie Cu alt bărbat (ratat - mă rog) Sau: Nu AM, noroc Așa mi-e scris Viața-i un joc Și sunt învins. Aureliane: Viața-i ușoară Dacă o scrii N-o lași să moară În poezii. Versul scurtat E scris cu greu Apreciat Scrie-l mereu. Scris pentru rimă Farmec nu are: Este o crimă Nu este floare. Fii floare-aleasă Poet în floare Și fă-ți o casă Încăpătoare. Mersi! |
2 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 13 septembrie 2011: |
| Precizare, care cred că este de bun augur. Poezia nu este scrisă la persoana I-a, chiar dacă titlul ar putea sugera acest lucru! N-am este simbolul... lipsei de avut, cu tot ceea ce poate să reprezinte asta. Cred că-i la mintea cocoșului, că totul s-ar fi rezolvat printr-un... n-ai, drept titlu. Deci, este o referire, generală, către orice nefericit, căruia îi dedic reflecția mea, în fond a lui, sau care se poate regăsi în ea. Nici textul, nu este unul cu foarte mari pretenții, tocmai pentru a a justifica cu atât mai mult, tema nefortunatului. Merci aussi! P.S. În plus, fiecare strofă are tema ei, deci norocul se referă la joc, etc., etc., deci..., plus că propunerile nu le văd superioare... originalului. Cu scuzele de rigoare și aprecierea mea nelimitată pentru atenția acordată. Prietenește! See you! |
3 Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 14 septembrie 2011: |
| Dragă Daniel, pe vremea mea, un cântec frumos era, și cam așa zicea: "N-am noroc, ce să-ți fac..." Oare, Margareta Pâslaru, ar fi putut zice... "Nu ai noroc, ce să-ți fac"? Părerea mea este deci, că versurile vă sunt... "seci". Succes! |
4 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 14 septembrie 2011: |
| Se pare că în creația sau critica românească, totul este judecat cu titlu pur personal. Nu se acceptă detașarea și nu se face diferența între asumare, prin conținut sau titlu, sau detașare, simbol. Inclusiv părerea neacceptată este sursă de vendetta personală. De altfel, din păcate toată societatea carpatină trăiește așa. Și rezultatele se văd. Ambiția, numai ea, stabilește unilateral; fertil sau sec... Noroc c-am alte resurse... de reavăn! Thanks! |
5 C. Erber [din public] a spus pe 14 septembrie 2011: |
| Domnule Autor Nu confundați, vă rog, opinia publică din România cu părerile rimate ale domnului Paul. Și, dacă traversarea Oceanului v-a plasat pe un palier superior de percepție a artei, fiți mai îngăduitor cu biata societate carpatină, a cărei limbă o folosiți (așa cum puteți) și din tradiția căreia vă trageți sevele spirituale. Thanks! |
6 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 15 septembrie 2011: |
| Salutul meu sincer, domnule C. Erber! În absolut acord cu prima parte a... sentinței! În total dezacord cu continuarea! Societatea pe care o absolviți de vină, este cea care m-a adus aici(și nu pe banii și nici suferințele ei), iar dacă este ipohondrică, nu înseamnă că este bolnavă, se închipuie, refuză, ca și-n cazul de față, diagnosticul, nu vrea nimic să știe de profilaxiile bine verificate de experiențele altora și refuză infatuatic orice tratament, pentru că nu vrea să se vindece, visează o pandemie românofilă, acoperind până și ordurile ce mânjesc meleaguri care nu cunoșteau mâzga minciunii, hoției, țepei, proxenetismului, corupției, șantajului, heakerilor, steelnetworkerilor, evaziunii, cerșitului, etc., etc.. Să știți că nu am astfel de seve, limba se învață nu din manelele și incultura care bântuie acum în școli cu profesori repetenți și universități cu tipografii de diplome, nici de la societatea de părinți sindicaliști care critică exigența examenelor și prezența camerelor video de supraveghere și nu copiii (?) cu aere de sex-dive ce-au împânzit ecranele, sau șmecheri de cartiere, un alt viitor de aur(?!?). Deci nu mă faceți depozitarul acestei tradiții, iar în lumea egalității de sanse de astăzi, nu mai există bieți, care mituiesc medici pentru handicapuri închipuite și care muncesc la negru, asistați sociali cu palate și mașini de lux, etc., etc..... Este imens subiectul și este offtopic, așa încât mă opresc și mă detașez, inclusiv prin ceea ce scriu, așa prost și sărăcăcios, de toate tarele zise și nezise și de ceea ce alții apără cu fervoare sub sigla furată pe bani grei a unei frunze verzi sub care se vantează cu numele unei țări, ce n-are nicio vină, pentru păcatele... fără număr a unei societăți fără percepte morale. Să nu confundăm societatea cu țara! Eu o repudiez pe prima!!! |