Noapte de noapte
Iată cum mă furișez eu la granița dintre stiluri!
(Știu: altădată flăcări vineții mi-ar fi mângâiat inconștiența)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenușa asta
care ne visează, prieteni?
Cui să-i mai bage ea pumnul în gură?
S-a golit visteria și nimeni nu mai are curajul
să-și dea viața la granița dintre stiluri...
"Ah, dacă regele ne-ar citi în al său Luvru!"
Ce spectacol, prieteni!
Ce șansă, pentru cenușa asta care ne visează
și tocmai pe noi,
noapte de noapte...
poezie de Mariana Marin din Un război de o sută de ani (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.