Peisaj abstract
dansăm, dansăm, dansăm
luna caută dovezi compromițătoare despre pașii noștri, despre noi.
mâinile mele îți ating rând pe rând
șoldurile, visele, cearcănele.
zâmbești liniștită țintind cu privirea ultima cupă cu șampanie,
îți dorești să fiu eu cel ce îți aduce bucuria uitării,
știu asta.
lângă zarurile aruncate de o tinerețe plină de păcate inventate
crucea ta...
amestecată cu iarbă necosită
și cu hainele negre
ale celor ce pleacă
undeva.
poezie de Eduard Dorneanu (1 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre șampanie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre peisaje
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.