Viața, adevărul și calea...
Trăim intens o epocă șocantă;
suntem savanți, și diavoli, și cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea și sfinți, și călăreți, și cai!
Nimic nu mai oprește lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
și omenirea nu mai are frâu...
Să ne urcăm în limuzina rece
și să-nchinăm paharul rubiniu,
că viața-i vis și tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!
Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
și dă-ne Nemurirea și-Adevărul!
sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
Paul Preda Păvălache [din public] a spus pe 14 august 2011: |
Foarte bine gândită această poezie, dar mă tem că nu va fi înțelesă, așa cum nici votată și comentată nu va fi. La o primă vedere al adevărului cotidian, trăim o epocă șocantă, după cum bine spune autorul acestor versuri, suntem savanți(în a fura și a sfida legile statului român), și diavoli(care beau alcool și nu se gândesc la viitorul copiilor noștrii), și cobai(că se fac experimente pe prostimea cu salarii de mizerie să se vadă cât pot rezista nemâncați și într-o sărăcie din ce în ce mai adâncă), iar Dumnezeu, da, ne vrea după cum a și spus, că în zilele de pe urmă, vor fi mulți amăgitori, vor fi zile grele și cutremurătoare, iar cei ce vor reuși să depășească această situație fără de precedent în istoria omenirii(va fi o strâmtorare cum nu a fost vreodată, și cum nici nu va mai exista vreodată), vor fi MÂNTUIȚI: scăpați din această lume a groazei.
Aș continua analiza acestei superbe poezii prin versurile deosebit de înțelepte și la obiectiv cu lucrurile primordiale care se petrec sub ochii noștrii astăzi, dar las pentru altă dată, căci poate se mai gândește și altcineva să comenteze și să facă o analiză a crizei și vremurile în care trăim, vremuri care seamănă foarte mult cu vremurile descrise cu mii de ani în Biblie, despre care... ei, ca prooroci ai lui Dumnezeu ce trebuiau a scrie despre vremurile noastre, se întrebau ce fel de oameni am putea fi noi atunci. Și iată ce fel de oameni suntem, adică exact cum a zis Dumnezeu să se scrie despre noi: dornici de îmbogățire; curvari; și lista este descrisă în Sfânta Scriptură, iar eu nu o mai citez, că mi-e scârbă să o expun și să fie citită de "tine", sau de "mine", om simplu și neștiutor ce să facem și încotr-o să fugim și să scăpăm din teroarea acestei vieți... căci este conform Scripturilor: doar începutul, durerilor umane.
Vă mulțumesc. |