Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Heart of twenty-four carat [din public] a spus pe 10 septembrie 2015: |
| Ba da, prietene, te cunosc mai bine decât crezi! Aș vrea să rămâi așa cum mi te-ai dezvăluit în ultimul timp: bun, spiritual, iertător, dezinvolt, spontan! Mă bucur că ai revenit în câmpul meu vizual! |
2 Agamemnon [din public] a spus pe 19 septembrie 2015: |
| Ba eu v-am cunoscut, exact așa cum ați fost, "de fapt", maestre. Un comunist renegat și amnezic, dotat cu talent literar. De aici vine răceala mea față de pildele morale semnate de Domnia Voastră... |
3 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 24 septembrie 2015: |
| Iar pe mine, toți mă cunosc, așa cum sunt! Dar nu mă aprobă toți ...! Adică, nu sunt de acord să-i iubesc! Nu ne convine să ne iubească semenii noștri! Ca să nu le fim datori! Nu vrem să fim iubiți, fiindcă noi (unii) nu suntem în stare să iubim! Dar Dar urâm oameni care, personal, nu ne-au făcut niciun rău concret! Îi urâm dincolo de patimă, de normalitate, de moarte! În schimb, ni se pare suspect dacă cineva se supără pe noi pentru răul pe care li-l facem, uneori, zi de zi! Am auzit adesea pe câte cineva, plângându-se de cei din jurul său: "Ah, oamenii zic despre mine că sunt răzbunător, supărăcios, neiertător! Cică nu fac niciodată un bine fără să-i reamintesc amărâtului, ori de câte ori am prilejul, adică, fără să-mi revendic răsplata! Nu e așa oameni buni! Credeți-mă, sunt pâinea lui Dumnezeu!" Oare? Ești pâinea lui Dumnezeu și nu lași să se vadă asta? Curios mod de a fi cumsecade! Prietene, aș vrea să-mi răspunzi la o întrebare simplă: ce faci cu stocul de cumsecădenie neconsumată? Cunosc pe cineva (ah, din familia colaterală), care, cu puțin înainte de a muri și-a dat seama că a greșit (față de subsemnata) și s-a transformat din Scaraoschi în cel mai bun îngeraș (mai avea puțin și era Dumnezeu însuși)! Ar fi făcut orice, dar absolut orice, ca să-și răscumpere greșeala! Din păcate, n-a mai avut timp: l-a iertat Dumnezeu, fără să-i mai ceară nimic ... Dacă nu ne cunoaște nimeni așa cum suntem, degeaba suntem! De zeci, sute de ori mi s-a întâmplat să-i adresez unui necunoscut cu care, inopinat, am schimbat (în fugă), câteva vorbe: ce frumos (oasă) ești! Iar eu, tot de atâtea ori, am primit acest cadou! Un cadou care interferează implicit și explicit, șansa infailibilă de a fi cunoscuți, așa cum suntem! Un cadou ție însuți, recte mie însămi! Un cadou care se numește simplu: Fericire! |
4 criticonul [din public] a spus pe 27 septembrie 2015: |
| Doamna Mirancea, "șansă infailibilă"? Dacă-i șansă atunci nu mai e infailibilă iar dacă-i infailibilă nu mai e șansă. infailibil (dex) - cert, sigur. șansă (dex) - probabilitate de a obține un succes. As dori sa-ti raspund la intrebarea: "Ce faci cu stocul de cumsecădenie neconsumată?" O "interferez implicit"!!! O duminică plăcută! |
5 Agamemnon [din public] a spus pe 27 septembrie 2015: |
| Criticornule! Te stimez foarte mult. Ai puncte de vedere argumentate și echilibrate. Aici însă greșești. Șansa? a Așa cum bine spui este o PROBABILITATE, nu o ceritudine! Un raport între numărul de cazuri favorabile și numărul de cazuri posibile. Probabilitatea, matematic vorbind ia valori în intervalul închis [0,1]. Când probabilitatea numită șansă ia valoarea zero, ea se transformă în neșansă. Când probabilitatea aceasta ia valoarea 1, ea se transformă în certitudine, adică în șansă infailibilă. În acest caz orice caz posibil este un caz favorabil. Îmi cer scuze de la cei pentru care raționamentul de mai sus nu înseamnă nimic. Nu e vina lor. Dar nici a mea! |
6 criticonul [din public] a spus pe 28 septembrie 2015: |
| Matematic vorbind, Agamemnon, așa stau lucrurile precum le-ai prezentat. Convențional, matematicienii au făcut intervalul probabilității închis [0,1]. Dacă era după mine, îl făceam deschis (0,1) întrucât imposibilul și certitudinea ies nițel din jocul șanselor. Imposibilul e atât de imposibil precum atingerea temperaturii de zero absolut și-i impropriu să spui: "probabil că nu se poate atinge această temperatură". Ar încremeni întreg Universul la ipoteticul zero kelvin. Pe de altă parte, certitudinea e atât de certă precum mișcarea browniană și-i la fel de impropriu să spui: "probabil că toate particulele din Univers se mișcă". Dar cum au decis altii pentru noi, că mingea cazută pe linia terenului de tenis e în teren, ceea ce-mi rămane e doar să afirm cu vocea stinsă, că-i greșit să spui "certitudine probabilă" unei "certitudini sigure" (pleonasm), chiar dacă folosești pentru asta sinonimul de "șansă infailibilă". "Cine are urechi de auzit să audă", după cum zice Biblia. |