Cunoscutului din mine

până să mă prezint ţie ca atare
bine crescut, cu foarte bună purtare
întorc odihna cu josul în sus
pe un răboj
vezi finalul de-mpreunare, adevăratul boj
la salcia din buza prăpastiei
în seara palmei care nu spune nimic
pe glasul meu tot mai mic
atât de nesigur sunt în strădania mea
şi-mi ţin gura în răbdarea zilei de mâine
la atingerea unui câine
şoaptă eternă din gura nerozilor
prăbuşirea cozilor
toţi cei ce divulgă o faptă ghemuită
atât de chinuită
izvor dăruit peste rodul măscării
scobeşte obrazul
primi-vei în schimb ţâşniturile sării
limba pe care noi nu o-nţelegem
şi dulcele gust al hârtiei cerate
când spatele nostru adulmecă-n rate
brodate
cu flori de cucută
fii obsedatul rugului aprins
cu timpul înghiţi numeroase erate
şi purpura din mine pusă în flori colorate.

poezie de Octavian Anuţa din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuţa
Votează! | Copiază!