Umbrilii tele (poezie în grai bănăţean )
Umbrilii tele mă -astrucă,
Doi paş îmbătaţ dă pucere
Mă calcă, mă rup, mă- apucă
În vara –mi pierdută şe piere...
Lumini şi umbre ocesâce
Mă ung, şă împleceşce un dor
În urma nopţâlor- sâce
Dă gânduri beceje şe dor.
Păsăşce şi noapcea şi ea
Doi paş să – mpârângă şî pier
Ş-atâta vară – oi avea
Ş-atâta noapce măi şer...
Umbrilii tele tot cresc,
În mine potop dă lumini
Gimneaţa pot s-o primesc
Când nu ce duşi, nişi nu vini...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.