Închinare
Ștefan, al Moldovei soare,
Ștefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ștefan, minte înțeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;
La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Și străjeri neînfricați
În războaie încercați.
Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoșilor oglindă,
O comoară s-a păstrat
Datina la noi în sat,
C-ai oprit în piept stihii
Și smintitele urgii.
Ocrotit de Domnul Sfânt
Ai fost fulger pe pământ.
După fiece izbândă
--A dușmanului osândă--
Mila păcii ai sporit
Și altare ai clădit.
Ai adus din ceruri aur,
Din al tronului tezaur,
La întoarceri din război
Când aveai victorii noi,
Făurind catapeteasmă
Cu a raiului mireasmă.
Ștefan cu credință tare,
Vrășmașului înfricare,
Curmător de spini în floare,
Creștinilor apărare,
În a vieții încercare
Primește a mea-nchinare
Sufletului alinare,
Sfinte Ștefane cel Mare!
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre Ștefan cel Mare
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tezaur