Veneticilor
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
... Lăsați-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi și nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aș alunga
Cu huiduieli si bici... de-aș fi la fel ca tine.
Și dacă nicidecum nu simți nevoia de-a pleca
Și dacă gustul pâinii mele-ți place,
Tu resemnează-te că asta-i țara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.
Muncește-n pace glia mea, te rog,
Și limba mea, te rog, învaț-o-n pace,
Și-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ți place!
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
.. Și doar legendele mai țin c-am fost cândva Titan
Și cântecele vechi - c-am coborât din stele...
poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chișinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre patrie
- poezii despre stele
- poezii despre pâine
- poezii despre pace
- poezii despre muzică
- poezii despre imn
- poezii despre Moldova
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.