Mototoala
Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.
Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Și-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, și-acum e spartă.
Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viață
Cam cât are o paiață.
Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudește însă
Și e tristă rău și plânsă.
La spital voind s-o ducă,
S-a ascuns după ulucă;
Chiar și-acuma e ascunsă
Între flori, în iarba tunsă.
Speriată de-un vehicul
A sărit doar cât piticul.
Ca să meargă iară dreaptă
Aer bun în piept așteaptă.
S-ar putea ca voi, odată,
S-o găsiți mai așezată
Să pompați într-însa gazul,
Poate-așa-i trece necazul...
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.