Papucul păpușii
Toată lumea cred că știe
Ce este o jucărie;
Și copiii și nepoții
Se joacă pe rând, cu toții,
Cu păpuși, urși, o pisică
Sau locomotivă mică.
Uite, eu am o păpușă
Care-i tare jucăușă.
Dar ce des pierde, sprințara,
Un cercel, inel, brățara...
În picioare-avea papucii
Și-au fugit de ea, năucii,
S-au ascuns o zi întreagă
Și păpușa cum s-o dreagă?
Căutându-i eu în casă
Am găsit unul sub masă.
Celălalt, nici gând s-apară,
O fi oare pe afară?
Să-l trimiteți la păpușă,
Că-l așteaptă lângă ușă!
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
1 Daniel Aurelian Rădulescu [din public] a spus pe 1 septembrie 2013: |
Domnilor, cunoșteam violetul de gențiană din laborator, că-l foloseam la frotiuri sau ca existență(?) de... flacără politică(?). Dar nu știam că pe aici orice idee e ghenială și subperbă... Cu tot respectul pentru autoarea ce se consacră impuberilor, o plajă pe care nu se așează la soare oricine, dar hai să nu-i facem pe toți Eminescu! Cu tot respectul pentru autoare și lipsă totală de... pentru votanți! |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 1 septembrie 2013: |
Și chiar dacă i-am face pe toți Eminescu, vă citez, ar fii așa o mare problemă? Eu nu cred pentru că există unul singur și nimeni nu se poate lua la întrecere cu el chiar dacă are căruță cu patru roți că tot este la modă zilele astea Țiganiada lui Budai Deleanu. |