Albăstrele
Sinilii, pe șesuri, ce de albăstrele!
Și privirea dragei - tot o albăstrea.
Râu-n zări desface sinilii cordele,
trec peste răzoare, eu și draga mea.
Anii se vor duce, vor zbura ca norii,
oameni vor culege flori, ca și acu.
Numai noi lipsi-vom, dar în lumea florii
albăstrele, poate, fi-vom eu și tu.
Un flăcău va duce fata pe cărare,
despre fericire păsări vor zvoni,
cu-ale noastre sfinte albăstrele-n floare,
ochii dragei sale va asemui.
poezie celebră de Vladimir Sosiura din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 turcan ionela [din public] a spus pe 27 aprilie 2015: |
| cine a compuso este un destept -geniu- |