Ții minte focul...
Ții minte focul, chinul, primăvara,
Tot viscolul aprins ce bântuise?
El ne adunase, el ne învrăjbise,
El ne mâna, învolburându-și para.
Dar de pe-atunci, când nu se potolise
Furtuna vârstei, cea dintâi, amara,
Când tinereții-i mai duceam povară,
Noi încă ne uneam prin alte vise.
Și dacă azi nimic nu ne desface,
Și trecem în deplina-mbrățișare,
E că-mpreună nu aflarăm pace,
Ci căutarăm focu-ncins în zare,
Și rostul lumii care se preface,
Și-al nostru, celor trecători sub soare.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vârstă
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre foc
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.