Uitare
M-am rupt de tine
asemeni zilei de azi față de cea de ieri,
ca prezentul de amintiri
căruia i-a trebuit un foarfece ascuțit
pentru ca suferința să nu dureze mult.
***
Aveam de toate: cerul, pământul și timpul
dar, nefiind al nostru concret,
am hotărât, de bunăvoie,
să ne rupem în două jumătăți
fiecare cu partea lui întreagă.
***
Această ruptură ți-a produs boala uitării...
Într-o dimineață te-am visat adormit
în parcul părăsit, pe o bancă ruptă.
Ti-am acoperit fața cu niște clipe verzi
înfiorate, au vrut și ele
să fugă spre celălalt anotimp
***
Oftai numai cu jumătate de inimă,
imi era milă,
trăiai printe rupturi
fără să fi măcar peticit.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.