De ce nu putem să rămânem închiși în noi înșine? De ce umblăm după expresii și după conținuturi și sistematizăm un proces haotic și rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră internă, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu voluptate intimă toate fierberile și agitațiile lăuntrice?
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.